2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MIȘUNÁRE, mișunări, s. f. (Rar) Faptul de a mișuna; aglomerație, mișcare, forfoteală, mișuială, mișuneală. – V. mișuna.

MIȘUNÁRE, mișunări, s. f. (Rar) Faptul de a mișuna; aglomerație, mișcare, forfoteală, mișuială, mișuneală. – V. mișuna.

mișunare sf [At: COSTINESCU / V: (reg) ~șin~, ~nire / Pl: ~nări / E: mișuna] Aglomerație Vz mișină (8).

MIȘUNÁRE s. f. Acțiunea de a mișuna și rezultatul. ei; forfoteală. Se vedea înfiripîndu-se de departe mulțimea țăranilor. Era o mișunare de siluete negre, mărunte. DUMITRIU, B. F. 122.

MIȘUNÁ, pers. 3 míșună, vb. I. Intranz. (Despre ființe) A umbla de colo până colo; a forfoti, a viermui, a se foi2, a colcăi, a mișui. – Cf. mișină.

mișuna [At: VLAHUȚĂ, ap. TDRG / V: (reg) ~șina, ~ni / Pzi: 3 mișună / E: cf mișină] 1 (D. ființe adunate laolaltă în număr mare) A forfoti. 2 (D. o singură persoană) A umbla de colo până colo.

MIȘUNÁ, pers. 3 míșună, vb. I. Intranz. (Despre ființe) A se mișca în număr mare de colo până colo; a forfoti, a viermui, a se foi2, a colcăi, a mișui. – Cf. mișină.

MIȘUNÁ, míșun, vb. I. Intranz. A se mișca, a circula în număr mare, de colo pînă colo; a forfoti, a foi, a viermui. Cîte minuni văd ele noaptea în fundul apei, unde mișună raci. STANCU, D. 205. Dar pe scoarța acestei tulpine mișună toate gîzele. C. PETRESCU, C. V. 351. Lumea mișuna prin toate părțile cetății. CARAGIALE, O. III 92. ◊ (Cu inversarea construcției, urmat de determinări introduse prin prep. «de») Micul peron... mișuna ca niciodată de lume. C. PETRESCU, A. 420. Codrii mișunau în acea vreme de fiare care nu mai sînt. id. ib. 45. ♦ (Neobișnuit, despre o singură persoană) A umbla adesea prin aceleași locuri. Nu l-ați văzut cum mișună prin cîrciumi și băcănii? DELAVRANCEA, H. TUD. 14.

MIȘUNÁ, míșun, vb. I. Intranz. A se mișca în număr mare de colo până colo; a forfoti, a viermui. – Lat. *messionare (< messio „recoltă”).

A MIȘUNÁ pers. 3 míșună intranz. 1) (despre mulțimi de ființe) A se mișca fără întrerupere, grăbit și haotic; a forfoti; a roi; a foșni; a foi; a fojgăi; a furnica; a viermui. 2) (despre insecte, păsări etc.) A fi în număr mare. /cf. mișină

2) míșun și -éz, a v. intr. (lat. *messionare, a recolta [d. messio, recoltare]; pv. meisonar, fr. moissonner. Întîĭ s’a zis *meșún, *mășun [cp. cu cășunez, înverșunez], apoĭ, pin asimilarea vocalelor, *mușun, ĭar inf. meșiná [ca leșina, rușina, tușina], apoĭ tot pin asimilare, *mișiná, de unde, pin încrucișare cu primele forme, mișuná. P. acc., cp. cu leșin. V. mișină). Vest. Foĭesc, furnic: vermiĭ, Jidaniĭ mișună. – Și míșuĭ saŭ ĭésc. V. mușluĭesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mișunáre s. f., g.-d. art. mișunắrii

mișunáre s. f., g.-d. art. mișunării

mișuná (a ~) vb., ind. prez. 3 míșună

mișuná vb., ind. prez. 3 sg. și pl. míșună

arată toate definițiile

Intrare: mișunare
mișunare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mișunare
  • mișunarea
plural
  • mișunări
  • mișunările
genitiv-dativ singular
  • mișunări
  • mișunării
plural
  • mișunări
  • mișunărilor
vocativ singular
plural
Intrare: mișuna
verb (V2)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mișuna
  • mișunare
  • mișunat
  • mișunatu‑
  • mișunând
  • mișunându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • mișună
(să)
  • mișune
  • mișuna
  • mișună
  • mișunase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • mișună
(să)
  • mișune
  • mișunau
  • mișuna
  • mișunaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mișunare

etimologie:

  • vezi mișuna
    surse: DEX '98 DEX '09

mișuna

  • 1. (Despre ființe) A umbla de colo până colo; a se foi.
    exemple
    • Cîte minuni văd ele noaptea în fundul apei, unde mișună raci. STANCU, D. 205.
      surse: DLRLC
    • Dar pe scoarța acestei tulpine mișună toate gîzele. C. PETRESCU, C. V. 351.
      surse: DLRLC
    • Lumea mișuna prin toate părțile cetății. CARAGIALE, O. III 92.
      surse: DLRLC
    • Micul peron... mișuna ca niciodată de lume. C. PETRESCU, A. 420.
      surse: DLRLC
    • Codrii mișunau în acea vreme de fiare care nu mai sînt. C. PETRESCU, A. 45.
      surse: DLRLC
    • 1.1. neobișnuit (Despre o singură persoană) A umbla adesea prin aceleași locuri.
      exemple
      • Nu l-ați văzut cum mișună prin cîrciumi și băcănii? DELAVRANCEA, H. TUD. 14.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • cf. mișină
    surse: DEX '98 DEX '09