12 definiții pentru mișunare
din care- explicative (5)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
- altele (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MIȘUNARE, mișunări, s. f. (Rar) Faptul de a mișuna; aglomerație, mișcare, forfoteală, mișuială, mișuneală. – V. mișuna.
MIȘUNARE, mișunări, s. f. (Rar) Faptul de a mișuna; aglomerație, mișcare, forfoteală, mișuială, mișuneală. – V. mișuna.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mișunare sf [At: COSTINESCU / V: (reg) ~șin~, ~nire / Pl: ~nări / E: mișuna] Aglomerație Vz mișină (8).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MIȘUNARE s. f. Acțiunea de a mișuna și rezultatul. ei; forfoteală. Se vedea înfiripîndu-se de departe mulțimea țăranilor. Era o mișunare de siluete negre, mărunte. DUMITRIU, B. F. 122.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mișinare sf vz mișunare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mișunire sf vz mișunare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
mișunare s. f., g.-d. art. mișunării
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
mișunare s. f., g.-d. art. mișunării
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mișunare s. f., g.-d. art. mișunării
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mișun, -nare inf. s.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MIȘUNARE s. v. forfotă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MIȘUNARE s. agitație, animație, colcăială, foială, foire, forfotă, forfoteală, frămîntare, furnicare, mișcare, mișuială, roială, viermuială, viermuire, (reg.) fojgăială, vînzoală, (fam.) fîțîială, fîțîire, fîțîit, vînzoleală. (~ mulțimii pe străzi.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MIȘUNÁRE s. f. (Rar) Faptul de a m i ș u n a; aglomerație, mișcare, agitație, (rar) mișuneală, mișuială, mișuire. V. mi șin ă (3). Cf. COSTINESCU. - Și: (regional) mișináre (DDRF), mișuníre (ALEXI, W.) s. f. – V. mișuna.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
mișunare, mișunărisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a mișuna. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: aglomerație forfoteală mișcare mișuială mișuneală
- Se vedea înfiripîndu-se de departe mulțimea țăranilor. Era o mișunare de siluete negre, mărunte. DUMITRIU, B. F. 122. DLRLC
-
etimologie:
- mișuna DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.