2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

METÁLIC, -Ă, metalici, -ce, adj. 1. Făcut din metal, de metal. ♦ Care are însușiri ca ale metalului, care are luciul sau culoarea metalului. 2. (Despre sunete, zgomote) Produs prin ciocnirea sau lovirea obiectelor de metal; cu rezonanță (ca) de metal. 3. Fig. Pătrunzător; aspru, strident, dur. – Din it. metallico, lat. metallicus, fr. métallique.

metalic, ~ă [At: (a. 1780-1790) ap. AMFILOHIE, G. F. 211r/16 / Pl: ~ici, ~ice / E: it metalico, lat metallicus, fr métallique] 1 a (D. obiecte) Făcut din metal (2) Si: (înv) metalicesc (1). 2 a (Înv; îs) Apă ~ă Apă minerală. 3 a (D. sunete, zgomote) Care este produs prin ciocnirea sau lovirea obiectelor de metal (2). 4-5 a (D. sunete, zgomote) Care are o rezonanță (ca) de metal (2). 6-7 av Cu o rezonanță (ca) de metal (2). 8-9 a (Fig) Care are (luciul sau) culoarea metalului (2). 10-11 av Cu (luciu sau) culoare de metal (2). 12 a (Fig) Ca al metalului (2).

METÁLIC, -Ă, metalici, -ce, adj. 1. Făcut din metal, de metal. ♦ Care are însușiri ca ale metalului, care are luciul sau culoarea metalului. 2. (Despre sunete, zgomote) Produs prin ciocnirea sau lovirea obiectelor de metal; cu rezonanță (ca) de metal. 3. Fig. Pătrunzător; aspru, strident, dur. – Din it. metallico, lat. metallicus, fr. métallique.

METÁLIC, -Ă, metalici, -e, adj. 1. De metal, făcut din metal. Înfipseră în burțile rezervoarelor pîlniile mari căptușite cu site metalice. MIHALE, O. 158. Mașina înaintează pe un jgheab metalic, dînd locul altor mașini, care o urmează. SAHIA, U.R.S.S. 86. Pe metalice tripede ard parfumuri arăpești. MACEDONSKI, O. I 104. 2. Care are însușiri asemănătoare cu ale metalului, ca metalul. Arsen metalic. ♦ (Despre sunete) De metal, caracteristic metalelor (lovite, ciocnite); fig. (despre voce, glas) asemănător sunetelor produse de un metal; sonor, dur. Tot mai departe, tot mai domol rămînea în urmă, în întinderi, sunetul metalic al coasei. SADOVEANU, O. VII 306. Glasul metalic, energic și totuși cald te cucerea. REBREANU, R. I 81. Auzul se resimte de vibrări asurzitoare, De răsunetul metalic al tam-tamului de bronz. ALECSANDRI, P. III 84. ◊ (Adverbial) Pendula bătea răsunător, metalic. DUMITRIU, B. F. 56. ♦ De culoarea metalului, cu luciu ca al metalului. Urcară muntele... scăldat de lumina albastră și metalică a lunei. C. PETRESCU, Î. II 14. Să cadă ca o floare pe fața unui lac, Să-i tulbure metalica oglindă. TOPÎRCEANU, B. 82. (Adverbial) Prin colțuri de traverse, Pe banchete, Zvîrlite la-ntîmplare, Lucesc metalic tuburi de cartușe, Baionete. CAMIL PETRESCU, V. 107.

METÁLIC, -Ă adj. 1. De (din) metal. 2. Care seamănă cu metalul. ♦ (Despre voce, sunet etc.) Care are sonoritatea unui metal; aspru, strident. ♦ Cu luciu ca al metalului. [< fr. métallique].

METÁLIC, -Ă adj. 1. de, din metal. 2. care seamănă cu metalul. ◊ (despre voce, sunet etc.) care are sonoritatea unui metal; aspru, strident. (< fr. métallique, it. metallico, lat. metallicus)

METÁLIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care este făcut din metal. 2) (despre luciu, culori, aspecte ale obiectelor) Care este asemănător cu metalul; cu caracteristici de metal. Strălucire ~că. 3) (despre sunete, zgomote) Care are sonoritate de metal; cu rezonanță de metal. /<it. metallico, lat. metallicus, fr. métallique

metalic a. de metal: în sunetul metalic de vesele fanfare AL. fig. metalica, vibrânda clopotelor jale EM.

*metálic, -ă adj. (lat. metállicus, vgr. metallikós). De metal saŭ ca metalu: placă metalică, luciŭ metalic, sunet metalic. Adv. Ca metalu: a suna metalic.

Apuseni (Munții) pl. sau Munții Metalici, șir de munți ce se întind între Mureș și Arieș, coprinzând 5 județe ardelene.

Metalici (Munții) pl. 1. V. Erzgebirge; 2. massiv la S. de Munții Apuseni, se desface în două șiruri: Trascăul și Zarandul.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

metálic adj. m., pl. metálici; f. metálică, pl. metálice

metálic adj. m., pl. metálici; f. sg. metálică, pl. metálice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

METÁLIC adj. (înv.) metalicesc.

apă-metalică s. v. APĂ MINERALĂ. BORVIZ.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

METALICI, Munții ~, masiv muntos în S M-ților Apuseni, între valea Ampoiului și Valea Roșie (afl. dr. al Mureșului), cu altitudini ce variază între 500 și 1.000 m; alt. max.: 1.170 m (vf. Fericeli). Constituiți din fliș cretacic (gresii, marne, argile, conglomerate), șisturi cristaline, calcare, piroclastite vulcanice. Relief vulcanic și carstic, cu conuri distruse de eroziune; depresiuni intramontane (Zlatna, Băița, Luncoiu, Ilia ș.a.). Expl. de aur, argint, mercur, pirite și sulfuri complexe. Păduri de foioase.

Intrare: metalic
metalic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • metalic
  • metalicul
  • metalicu‑
  • metalică
  • metalica
plural
  • metalici
  • metalicii
  • metalice
  • metalicele
genitiv-dativ singular
  • metalic
  • metalicului
  • metalice
  • metalicei
plural
  • metalici
  • metalicilor
  • metalice
  • metalicelor
vocativ singular
plural
Intrare: apă-metalică
apă-metalică substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apă-metalică
  • apa-metalică
plural
  • ape-metalice
  • apele-metalice
genitiv-dativ singular
  • ape-metalice
  • apei-metalice
plural
  • ape-metalice
  • apelor-metalice
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

metalic

  • 1. Făcut din metal, de metal.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: metalicesc attach_file 3 exemple
    exemple
    • Înfipseră în burțile rezervoarelor pîlniile mari căptușite cu site metalice. MIHALE, O. 158.
      surse: DLRLC
    • Mașina înaintează pe un jgheab metalic, dînd locul altor mașini, care o urmează. SAHIA, U.R.S.S. 86.
      surse: DLRLC
    • Pe metalice tripede ard parfumuri arăpești. MACEDONSKI, O. I 104.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Care are însușiri ca ale metalului, care are luciul sau culoarea metalului.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 4 exemple
      exemple
      • Arsen metalic.
        surse: DLRLC
      • Urcară muntele... scăldat de lumina albastră și metalică a lunei. C. PETRESCU, Î. II 14.
        surse: DLRLC
      • Să cadă ca o floare pe fața unui lac, Să-i tulbure metalica oglindă. TOPÎRCEANU, B. 82.
        surse: DLRLC
      • (și) adverbial Prin colțuri de traverse, Pe banchete, Zvîrlite la-ntîmplare, Lucesc metalic tuburi de cartușe, Baionete. CAMIL PETRESCU, V. 107.
        surse: DLRLC
  • 2. (Despre sunete, zgomote) Produs prin ciocnirea sau lovirea obiectelor de metal; cu rezonanță (ca) de metal.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: dur (adj.) sonor attach_file 4 exemple
    exemple
    • Tot mai departe, tot mai domol rămînea în urmă, în întinderi, sunetul metalic al coasei. SADOVEANU, O. VII 306.
      surse: DLRLC
    • Glasul metalic, energic și totuși cald te cucerea. REBREANU, R. I 81.
      surse: DLRLC
    • Auzul se resimte de vibrări asurzitoare, De răsunetul metalic al tam-tamului de bronz. ALECSANDRI, P. III 84.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Pendula bătea răsunător, metalic. DUMITRIU, B. F. 56.
      surse: DLRLC

etimologie: