METALIC, -Ă, metalici, -ce, adj. 1. Făcut din metal, de metal. ♦ Care are însușiri ca ale metalului, care are luciul sau culoarea metalului. 2. (Despre sunete, zgomote) Produs prin ciocnirea sau lovirea obiectelor de metal; cu rezonanță (ca) de metal. 3. Fig. Pătrunzător; aspru, strident, dur. – Din it. metallico, lat. metallicus, fr. métallique.

metalic, ~ă [At: (a. 1780-1790) ap. AMFILOHIE, G. F. 211^r/16 / Pl: ~ici, ~ice / E: it metalico, lat metallicus, fr métallique] 1 a (D. obiecte) Făcut din metal (2) Si: (înv) metalicesc (1). 2 a (Înv; îs) Apă ~ă Apă minerală. 3 a (D. sunete, zgomote) Care este produs prin ciocnirea sau lovirea obiectelor de metal (2). 4-5 a (D. sunete, zgomote) Care are o rezonanță (ca) de metal (2). 6-7 av Cu o rezonanță (ca) de metal (2). 8-9 a (Fig) Care are (luciul sau) culoarea metalului (2). 10-11 av Cu (luciu sau) culoare de metal (2). 12 a (Fig) Ca al metalului (2).

METALIC, -Ă, metalici, -ce, adj. 1. Făcut din metal, de metal. ♦ Care are însușiri ca ale metalului, care are luciul sau culoarea metalului. 2. (Despre sunete, zgomote) Produs prin ciocnirea sau lovirea obiectelor de metal; cu rezonanță (ca) de metal. 3. Fig. Pătrunzător; aspru, strident, dur. – Din it. metallico, lat. metallicus, fr. métallique.

METALIC, -Ă, metalici, -e, adj. 1. De metal, făcut din metal. Înfipseră în burțile rezervoarelor pîlniile mari căptușite cu site metalice. MIHALE, O. 158. Mașina înaintează pe un jgheab metalic, dînd locul altor mașini, care o urmează. SAHIA, U.R.S.S. 86. Pe metalice tripede ard parfumuri arăpești. MACEDONSKI, O. I 104. 2. Care are însușiri asemănătoare cu ale metalului, ca metalul. Arsen metalic. ♦ (Despre sunete) De metal, caracteristic metalelor (lovite, ciocnite); fig. (despre voce, glas) asemănător sunetelor produse de un metal; sonor, dur. Tot mai departe, tot mai domol rămînea în urmă, în întinderi, sunetul metalic al coasei. SADOVEANU, O. VII 306. Glasul metalic, energic și totuși cald te cucerea. REBREANU, R. I 81. Auzul se resimte de vibrări asurzitoare, De răsunetul metalic al tam-tamului de bronz. ALECSANDRI, P. III 84. ◊ (Adverbial) Pendula bătea răsunător, metalic. DUMITRIU, B. F. 56. ♦ De culoarea metalului, cu luciu ca al metalului. Urcară muntele... scăldat de lumina albastră și metalică a lunei. C. PETRESCU, Î. II 14. Să cadă ca o floare pe fața unui lac, Să-i tulbure metalica oglindă. TOPÎRCEANU, B. 82. (Adverbial) Prin colțuri de traverse, Pe banchete, Zvîrlite la-ntîmplare, Lucesc metalic tuburi de cartușe, Baionete. CAMIL PETRESCU, V. 107.

METALIC, -Ă adj. 1. De (din) metal. 2. Care seamănă cu metalul. ♦ (Despre voce, sunet etc.) Care are sonoritatea unui metal; aspru, strident. ♦ Cu luciu ca al metalului. [< fr. métallique].

METALIC, -Ă adj. 1. de, din metal. 2. care seamănă cu metalul. ◊ (despre voce, sunet etc.) care are sonoritatea unui metal; aspru, strident. (< fr. métallique, it. metallico, lat. metallicus)

METALIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care este făcut din metal. 2) (despre luciu, culori, aspecte ale obiectelor) Care este asemănător cu metalul; cu caracteristici de metal. Strălucire ~că. 3) (despre sunete, zgomote) Care are sonoritate de metal; cu rezonanță de metal. /<it. metallico, lat. metallicus, fr. métallique

metalic a. de metal: în sunetul metalic de vesele fanfare AL. fig. metalica, vibrânda clopotelor jale EM.

*metálic, -ă adj. (lat. metállicus, vgr. metallikós). De metal saŭ ca metalu: placă metalică, luciŭ metalic, sunet metalic. Adv. Ca metalu: a suna metalic.

Apuseni (Munții) pl. sau Munții Metalici, șir de munți ce se întind între Mureș și Arieș, coprinzând 5 județe ardelene.

Metalici (Munții) pl. 1. V. Erzgebirge; 2. massiv la S. de Munții Apuseni, se desface în două șiruri: Trascăul și Zarandul.

metalic adj. m., pl. metalici; f. metalică, pl. metalice

metalic adj. m., pl. metalici; f. metalică, pl. metalice

metalic adj. m., pl. metalici; f. sg. metalică, pl. metalice

METALIC adj. (înv.) metalicesc.

METALIC adj. (înv.) metalicesc.

METALICI, Munții ~, masiv muntos în S M-ților Apuseni, între valea Ampoiului și Valea Roșie (afl. dr. al Mureșului), cu altitudini ce variază între 500 și 1.000 m; alt. max.: 1.170 m (vf. Fericeli). Constituiți din fliș cretacic (gresii, marne, argile, conglomerate), șisturi cristaline, calcare, piroclastite vulcanice. Relief vulcanic și carstic, cu conuri distruse de eroziune; depresiuni intramontane (Zlatna, Băița, Luncoiu, Ilia ș.a.). Expl. de aur, argint, mercur, pirite și sulfuri complexe. Păduri de foioase.

METALIC, -Ă adj. (Cea mai veche atestare datează de pe la 1 780-1 790, cf. AMFILOHIE, G. F. 211^r/16) 1. (Despre obiecte) Făcut din metal (1), de metal; (învechit) metalicesc. În zilile lui Vladimir și Iaroslav umbla în Bosia și metalice monete. ASACHI, I. 27/14. Tonurile duioase și întunecate ale trîmbiței metalice. ODOBESCU, S. III, 96. Indienii.. . reușeau adesea vindecări surprinzătoare prin aplicări de plăci metalice. MACEDONSKI, O. IV, 145. Vergi metalice. HAMANGIU, C. C. 399. Lagăre fixate pe un schelet metalic puternic. IOANOVICI, TEHN. 48, cf. 32, 34, 73, 78, 168. Mașina înaintează pe un jgheab metalic. SAHIA, U.R.S.S. 86. Chemările lungi, vibrante, triumfătoare, ale trîmbițelor metalice. BOGZA, C. O. 126. Purta veston cazon, cu două trese metalice pe umăr. BENIUC, M. C. I, 93. Înfipseseră în burțile rezervoarelor pîlniile mari, căptușite cu site metalice. MIHALE, O. 158. Bunuri metalice de larg consum. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2 758. ♦ (Învechit) Apă metalică = apă minerală, v. m i n e r a l. M-am nevoit de am cercetat și aceastălaltă parte, de ape metalice. EPISCUPESCU, A. 1/8. 2. (Despre sunete, zgomote) Care este produs prin ciocnirea sau lovirea obiectelor de metal; care are o rezonanță de metal. Toți gustă din merinde, deșartă largi pahare în sunetul metalic de vesele fanfare. ALECSANDRI, P. III, 14. Tot mai departe, tot mai domol rămânea în urmă, în întinderi, sunetul metalic al coasei. SADOVEANU, O. III, 27. În tăcerea nopții se aud încă mereu aceleași ciocnituri metalice, cadențate. BART, S. M. 50. ◊ (Adverbial) Sîrmele telegrafului gemeau metalic, încordate de vînt. C. PETRESCU, Î. I, 253. Cheia scrîșni metalic în broască. STANCU, R. A. IV, 262. ♦ F i g. Care are o rezonanță ca de metal (1). V, d u r. Picături mari de apă izbeau în ferestre cu un zgomot metalic. SANDU-ALDEA, în SĂM. VI, 881. Scoaseră un ușor țipet metalic. HOGAȘ, DR. I, 100. Glasul metalic, energic și totuși cald te cucerea. REBREANU, R. I, 81. Un fel de chelălăit metalic răsună de sus. CĂLINESCU, E. O. I, 11. Îmi venea să sar din șarabană, să zvîrl cu pietre spre glasul metalic al pitpalacului. CAMILAR, C. P. 135. 3. Fig. Care are luciul sau culoarea metalului (1); ca al metalului. În depărtarea cea mai afundată, dealurile dobrogene tivite cu aburoasa cordea a Dunărei încingeau, ca cu un cerc plumburiu, acest curios tabel, al cărui aspect devenea cu totul fantastic, prin neobișnuite și metalice reflexe. ODOBESCU, S. III, 195. În ochii ei străluciră două adieri de lumină metalică. D. ZAMFIRESCU, A. 158. Să cadă ca o floare pe fața unui lac, Să-i tulbure metalica oglindă. TOPÎRCEANU, B. 82. Brazii înfig vîrfuri ascuțite de umbră în văzduhul metalic. CAZIMIR, GR. 179. Urcară muntele. . . cu vîrful negru al brazilor scăldat de lumina albastră și metalică a lunei. PETRESCU, Î. II, 14. Trupul, subt apă, se întinde și se destinde într-o spirală neagră, metalică. SADOVEANU, O. IX, 461. ◊ (Adverbial) Prin colțuri de traverse. . . Lucesc metalic tuburi de cartușe, Baionete. CAMIL PETRESCU, V. 107. – Pl.: metalici, -ce. $- Din it. metallico, lat. metallicns, fr. métallique.