METALIC, -Ă adj. (Cea mai veche atestare datează de pe la 1 780-1 790, cf. AMFILOHIE, G. F. 211^r/16) 1. (Despre obiecte) Făcut din metal (1), de metal; (învechit) metalicesc. În zilile lui Vladimir și Iaroslav umbla în Bosia și metalice monete. ASACHI, I. 27/14. Tonurile duioase și întunecate ale trîmbiței metalice. ODOBESCU, S. III, 96. Indienii.. . reușeau adesea vindecări surprinzătoare prin aplicări de plăci metalice. MACEDONSKI, O. IV, 145. Vergi metalice. HAMANGIU, C. C. 399. Lagăre fixate pe un schelet metalic puternic. IOANOVICI, TEHN. 48, cf. 32, 34, 73, 78, 168. Mașina înaintează pe un jgheab metalic. SAHIA, U.R.S.S. 86. Chemările lungi, vibrante, triumfătoare, ale trîmbițelor metalice. BOGZA, C. O. 126. Purta veston cazon, cu două trese metalice pe umăr. BENIUC, M. C. I, 93. Înfipseseră în burțile rezervoarelor pîlniile mari, căptușite cu site metalice. MIHALE, O. 158. Bunuri metalice de larg consum. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2 758. ♦ (Învechit) Apă metalică = apă minerală, v. m i n e r a l. M-am nevoit de am cercetat și aceastălaltă parte, de ape metalice. EPISCUPESCU, A. 1/8. 2. (Despre sunete, zgomote) Care este produs prin ciocnirea sau lovirea obiectelor de metal; care are o rezonanță de metal. Toți gustă din merinde, deșartă largi pahare în sunetul metalic de vesele fanfare. ALECSANDRI, P. III, 14. Tot mai departe, tot mai domol rămânea în urmă, în întinderi, sunetul metalic al coasei. SADOVEANU, O. III, 27. În tăcerea nopții se aud încă mereu aceleași ciocnituri metalice, cadențate. BART, S. M. 50. ◊ (Adverbial) Sîrmele telegrafului gemeau metalic, încordate de vînt. C. PETRESCU, Î. I, 253. Cheia scrîșni metalic în broască. STANCU, R. A. IV, 262. ♦ F i g. Care are o rezonanță ca de metal (1). V, d u r. Picături mari de apă izbeau în ferestre cu un zgomot metalic. SANDU-ALDEA, în SĂM. VI, 881. Scoaseră un ușor țipet metalic. HOGAȘ, DR. I, 100. Glasul metalic, energic și totuși cald te cucerea. REBREANU, R. I, 81. Un fel de chelălăit metalic răsună de sus. CĂLINESCU, E. O. I, 11. Îmi venea să sar din șarabană, să zvîrl cu pietre spre glasul metalic al pitpalacului. CAMILAR, C. P. 135. 3. Fig. Care are luciul sau culoarea metalului (1); ca al metalului. În depărtarea cea mai afundată, dealurile dobrogene tivite cu aburoasa cordea a Dunărei încingeau, ca cu un cerc plumburiu, acest curios tabel, al cărui aspect devenea cu totul fantastic, prin neobișnuite și metalice reflexe. ODOBESCU, S. III, 195. În ochii ei străluciră două adieri de lumină metalică. D. ZAMFIRESCU, A. 158. Să cadă ca o floare pe fața unui lac, Să-i tulbure metalica oglindă. TOPÎRCEANU, B. 82. Brazii înfig vîrfuri ascuțite de umbră în văzduhul metalic. CAZIMIR, GR. 179. Urcară muntele. . . cu vîrful negru al brazilor scăldat de lumina albastră și metalică a lunei. PETRESCU, Î. II, 14. Trupul, subt apă, se întinde și se destinde într-o spirală neagră, metalică. SADOVEANU, O. IX, 461. ◊ (Adverbial) Prin colțuri de traverse. . . Lucesc metalic tuburi de cartușe, Baionete. CAMIL PETRESCU, V. 107. – Pl.: metalici, -ce. $- Din it. metallico, lat. metallicns, fr. métallique.