2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

metahirisire sf [At: CRITIL, 4/5 / Pl: ~ri / E: metahirisi] (Înv) 1 Utilizare. 2 Deprindere. 3 Dorință de a face sau a avea ceva. 4 Practicare a unei meserii. 5 Administrare. 6 (Îs) ~a cuvântului Dar de a vorbi.

METAHIRISÍ, metahirisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A folosi, a utiliza. ♦ A obișnui, a practica (un obicei). ♦ A dori, a pofti. 2. A exercita, a practica (o meserie, un negoț etc.); a face ceva, a se îndeletnici cu... – Din ngr. métahirísomai (viit. lui metahirízo).

METAHIRISÍ, metahirisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A folosi, a utiliza. ♦ A obișnui, a practica (un obicei). ♦ A dori, a pofti. 2. A exercita, a practica (o meserie, un negoț etc.); a face ceva, a se îndeletnici cu... – Din ngr. métahirísomai (viit. lui metahirízo).

metahirisi [At: ANTIM, ap. TDRG / V: ~har~, ~her~, mit~ / S și: ~achirisi / Pzi: ~sesc / E: ngr μεταχειρίζομαι] (Înv) 1-2 vtr A (se) utiliza. 3-4 vtrp A (se) obișnui. 5 vt A dori să facă sau să aibă ceva. 6 vt (C. i. meserii) A practica. 7-8 vtr (A practica ceva sau) a se îndeletnici cu ceva. 9-10 vtrp A (se) administra. 11 vt A bea în sănătatea cuiva Si: a cinsti. 12 vt A transmite cuiva salutări, complimente.

METAHIRISÍ, metahirisesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A obișnui, a fi deprins cu..., a folosi (mai ales lucruri de mîncare). Nu mai metahirisesc de mult cafea cu caimac. CARAGIALE, M. 288. Eu postesc miercurea și vinerea și metahirisesc sărături. ALECSANDRI, T. I 310.

METAHIRISI vb. 1. (Mold., ȚR) A folosi, a întrebuința, a utiliza. A: Pavăza nu o metaherisea, ce cu capul gol să afla la pombă. ILIODOR. B: Doftorul cel vrednic știe metahirisi doftoriile bine. ANTIM. Să arate chiiar acel cap din pravilă ce vor metahirisi. PRAV. COND. (1780). 2. (Olt.) A exercita, a profesa; a practica. De acii înainte să metaherisească trebile lui. MD1, 131v. Variante: metaherisi (ILIODOR; MD1, 131v). Etimologie: ngr. metahirízomai.

metahirisì v. 1. a obișnui, a pofti (vorbă ieșită din uz): metahirisesc sărutări AL.; 2. Mold, a bea, a cinsti (în sănătatea cuiva). [Gr. mod.].

metahirisésc v. tr. (ngr. metahirizome, mă servesc, întrebuințez, d. hir [vgr. heir], mînă. V. hirotonisesc). Vechĭ. Întrebuințez, mă folosesc. Gust, ĭaŭ, obișnuĭesc: metahirisim sardele, tutun, jocu de cărțĭ. V. practic 2.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

metahirisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. metahirisésc, imperf. 3 sg. metahiriseá; conj. prez. 3 să metahiriseáscă

metahirisí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. metahirisésc, imperf. 3 sg. metahiriseá; conj. prez. 3 sg. și pl. metahiriseáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

METAHIRISÍ vb. v. consuma, exercita, face, folosi, întrebuința, obișnui, practica, profesa, utiliza.

metahirisi vb. v. CONSUMA. EXERCITA. FACE. FOLOSI. ÎNTREBUINȚA. OBIȘNUI. PRACTICA. PROFESA. UTILIZA.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

metahirisí (sésc, metahirisít), vb.1. A folosi, a întrebuința, a se servi de. – 2. A-i plăcea, a dori. Ngr. μεταχειρίζομαι (Tiktin; Gáldi 209). Sec. XIX, înv.

Intrare: metahirisire
metahirisire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • metahirisire
  • metahirisirea
plural
  • metahirisiri
  • metahirisirile
genitiv-dativ singular
  • metahirisiri
  • metahirisirii
plural
  • metahirisiri
  • metahirisirilor
vocativ singular
plural
Intrare: metahirisi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • metahirisi
  • metahirisire
  • metahirisit
  • metahirisitu‑
  • metahirisind
  • metahirisindu‑
singular plural
  • metahirisește
  • metahirisiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • metahirisesc
(să)
  • metahirisesc
  • metahiriseam
  • metahirisii
  • metahirisisem
a II-a (tu)
  • metahirisești
(să)
  • metahirisești
  • metahiriseai
  • metahirisiși
  • metahirisiseși
a III-a (el, ea)
  • metahirisește
(să)
  • metahirisească
  • metahirisea
  • metahirisi
  • metahirisise
plural I (noi)
  • metahirisim
(să)
  • metahirisim
  • metahiriseam
  • metahirisirăm
  • metahirisiserăm
  • metahirisisem
a II-a (voi)
  • metahirisiți
(să)
  • metahirisiți
  • metahiriseați
  • metahirisirăți
  • metahirisiserăți
  • metahirisiseți
a III-a (ei, ele)
  • metahirisesc
(să)
  • metahirisească
  • metahiriseau
  • metahirisi
  • metahirisiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

metahirisi învechit

etimologie:

  • limba neogreacă métahirísomai (viitorul lui metahirízo).
    surse: DEX '09 DEX '98