METAHIRISÍRE s. f. (Învechit) Acțiunea de a m e t a h i r i s i și rezultatul ei. ◊ Metahirisirea cuvîntului = darul de a vorbi. Au adaos . . . că nu-i lipsea decît metahirisirea cuvîntului și că el avea toate celelalte daruri de om. CRITIL 4/5. - Pl.: metahirisiri. – V. metahirisi.