12 definiții pentru exercita (VT6)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

exercita [At: POTECA, F. 187/12 / V: (înv) ese~, eze~, (reg) esărțita / P: eg-zer~ / Pzi: exercit, (înv) ~tez / E: lat exercitare] 1 vt (Înv) A exersa (1). 2 vt (C. i. o funcție, o profesie etc.) A practica. 3 vt A acționa în mod stimulator (asupra cuiva sau a ceva) Cf a provoca, a influența, (înv) ci exersa (6). 4 vt (C. i. un drept, un privilegiu, un sentiment) A valorifica. 5 vr (Rar; îf esercita) A se ocupa. 6 vt (Rar) A instrui. 7 vt (C. i. o acțiune) A realiza.

EXERCITÁ, exércit, vb. I. Tranz. 1. A practica, a îndeplini o profesie, o funcție etc. 2. A face să fie simțit, a valorifica un drept, un privilegiu, o influență etc. [Pr.: eg-zer-] – Din lat. exercitare.

EXERCITÁ, exércit, vb. I. Tranz. 1. A practica, a îndeplini o profesie, o funcție etc. 2. A face să fie simțit, a valorifica un drept, un privilegiu, o influență etc. [Pr.: eg-zer-] – Din lat. exercitare.

EXERCITÁ, exércit, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la o profesie, o funcție) A îndeplini, a se ocupa cu..., a practica. Sînt singurul martor al medicului și medicul mă roagă să-mi exercit entitatea. ARGHEZI, P. T. 94. Unii se duc ca să cîștige viața... exercitînd negoț sau industrii. ODOBESCU, S. I 227. ◊ Refl. pas. Din zori pînă în noapte se exercitau pe drumuri cele mai felurite negustorii. PAS, Z. I 170. În zburarea lor... graurii par a fi supuși ta o tactică ce se exercită cu o disciplină militară. ODOBESCU, S. III 30. 2. Cu privire la privilegii, drepturi, influențe etc.) A manifesta, a face să fie simțit, a pune în acțiune. Acești oameni... au exercitat o mare înrîurire prin personalitatea lor. IBRĂILEANU, SP. CR. 93. Poate doar să exercit vreo presiune murală prin prestigiul unei atitudini calme de erou dezinteresat. CARAGIALE, O. VII 198. – Accentuat și: (prez. ind.) exercít.

EXERCITÁ vb. I. tr. 1. A îndeplini, a practica (o funcție, o profesiune etc.). 2. A manifesta, a pune în acțiune, în mișcare, a face simțit (o influență, un drept etc.). [Pron. eg-zer-, p.i. exércit (acc. și exercít), -tez. / < lat. exercitare].

EXERCITÁ vb. tr. 1. a îndeplini o funcție, a practica o profesiune etc. 2. a valorifica o influență, un drept etc. (< lat. exercitare)

A EXERCITÁ exércit tranz. 1) (meserii, profesii, specialități etc.) A pune în aplicare în mod sistematic; a practica; a profesa. 2) (influență, drepturi) A face să aibă efect. /<lat. exercitare

exercità v. 1. a exersa; 2. a practica, a împlini: a exercita o funcțiune; 3. fig. a produce: a exercita o influență oarecare.

*exércit și -éz, a v. tr. (lat. exército, -áre, frecŭentativ, d. exercere, a exercita, d. arcére, a opri, a depărta. V. coercibil). Învăț, deprind, instruesc, dezvolt, formez: a exercita soldațiĭ, eleviĭ, caiĭ; a exercita corpu, mintea. Fig. Practic, mă folosesc de: a exercita medicina. Îndeplinesc: a exercita o funcțiune. Exercit un drept, mă folosesc de el, îl întrebuințez. Exercit o autoritate absolută asupra cuĭva, îl domin absolut. – Ob. egzércit și (barb.) egzersez (după fr. exercer).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

exercitá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exércită

exercitá vb. [x pron. gz], ind. prez. 1 sg. exércit, 3 sg. și pl. exércítă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

EXERCITÁ vb. v. profesa.

EXERCITA vb. a face, a practica, a profesa, (înv.) a metahirisi, a profesui. (A ~ o meserie frumoasă.)

Intrare: exercita (VT6)
exercita (VT6) verb grupa I conjugarea I
verb (VT6)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • exercita
  • exercitare
  • exercitat
  • exercitatu‑
  • exercitând
  • exercitându‑
singular plural
  • exercită
  • exercitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • exercit
(să)
  • exercit
  • exercitam
  • exercitai
  • exercitasem
a II-a (tu)
  • exerciți
(să)
  • exerciți
  • exercitai
  • exercitași
  • exercitaseși
a III-a (el, ea)
  • exercită
(să)
  • exercite
  • exercita
  • exercită
  • exercitase
plural I (noi)
  • exercităm
(să)
  • exercităm
  • exercitam
  • exercitarăm
  • exercitaserăm
  • exercitasem
a II-a (voi)
  • exercitați
(să)
  • exercitați
  • exercitați
  • exercitarăți
  • exercitaserăți
  • exercitaseți
a III-a (ei, ele)
  • exercită
(să)
  • exercite
  • exercitau
  • exercita
  • exercitaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)