METAHIRISI vb. 1. (Mold., ȚR) A folosi, a întrebuința, a utiliza. A: Pavăza nu o metaherisea, ce cu capul gol să afla la pombă. ILIODOR. B: Doftorul cel vrednic știe metahirisi doftoriile bine. ANTIM. Să arate chiiar acel cap din pravilă ce vor metahirisi. PRAV. COND. (1780). 2. (Olt.) A exercita, a profesa; a practica. De acii înainte să metaherisească trebile lui. MD¹, 131^v. Variante: metaherisi (ILIODOR; MD¹, 131^v). Etimologie: ngr. metahirízomai.