metahirisire sf [At: CRITIL, 4/5 / Pl: ~ri / E: metahirisi] (Înv) 1 Utilizare. 2 Deprindere. 3 Dorință de a face sau a avea ceva. 4 Practicare a unei meserii. 5 Administrare. 6 (Îs) ~a cuvântului Dar de a vorbi.

METAHIRISÍRE s. f. (Învechit) Acțiunea de a m e t a h i r i s i și rezultatul ei. ◊ Metahirisirea cuvîntului = darul de a vorbi. Au adaos . . . că nu-i lipsea decît metahirisirea cuvîntului și că el avea toate celelalte daruri de om. CRITIL 4/5. - Pl.: metahirisiri. – V. metahirisi.