METAHIRISÍ vb. IV. Tranz. (Învechit) 1. A folosi, a întrebuința, a utiliza. Doftorul cel vrednic știe metahirisi doftoriile bine. ANTIM, ap. TDRG. Pavăza nu o metaherisea, ce cu capul gol să afla la pombă (a. 1773). GCR II, 90/21, cf. URICARIUL, IV, 22/22, XV, 317. Să arate chiiar acel cap din pravilă ce vor metahirisi. PRAV. COND. (1 780), 54. Necugetarea stăpînilor de a nu metachirisi acest fel de oameni în slujbele lor. VĂCĂRESCUL, IST. 266. Acest prințip s-au văzut silit a metaherisi puterea armelor. IST. AM. 38^r/10. Metahirisind a sa voință Voinicește, după chieful său. BUDAI-DELEANU, Ț. 354, cf. GCR II, 198/11, IORGA, S. D. XIII, 63. Porumburile . . . să află cu atîta îndăstulare, încît mulți îl vînd și îl metahirisesc la hrană (a. 1813). DOC. EC. 156, cf. 145. Să fie în toată țara. . . o măsură de banițe și aceea să o metahirisească toți (a. 1824). ib. 337, cf. 531, ALECSANDRI, T. 1332. Ce să le fac eu cărților [de ghicit]? Cum să le mai metaherisesc dacă așa cad ele. KLOPȘTOCK, F. 213. ◊ R e f l. p a s. Cábanița. . . așa s-au obicinuit ca să se metahirisească cu ceaprazuri (a. 1 777-1 782). FURNICĂ, I. C. 53. ♦ A avea o deprindere, a practica (un obicei), a obișnui. Eu postesc miercurea și vinerea și metahirisesc sărături. ALECSANDRI, T. 71. Tot ce metahirisesc cîteodată e concina sau mărieșul. id. ib. 1 699. Nu, nene Sarchiz, mersîm; nu mai metahirisesc de mult cafea cu caimac ! CARAGIALE, M. 288. ◊ R e f l. p a s. Un tăinuit vicleșug ce să metáhi- risia de către cei mai mulți (a. 1 785). SOB. HRIS. 18. ◊ R e f l. i m p e r s. Cară. . . avînd jugurile lor și toate cele trebuincioase, după cum să metahirisește (a. 1 809). DOC. EC. 79. ♦ A dori, a pofti (să facă sau să aibă ceva). Nu metahirisești un covrig? ALECSANDRI, T. 137. Domnilor, nu metahirisiti în astă seară un stosișor ceva? id. ib. 455, cf. 1 392. (Cu complementul „negoț”, „meserie” sau cu echivalente ale acestora) A exercita, a profesa; a practica. Toți lucrătorii cari metahirisesc meseria abageriei (a. 1775). GÁLDI, M. PHAN. 209. Altă neguțătorie să metahirisască (sfîrșitul sec. XVIII). BUL. COM. IST. II, 146. Vor metahirisi acest meșteșug (a. 1823). DOC. EC. 291. Eu nu metahirisesc nici o meserie. FILIMON, O. I, 394. ♦ R e f l. A se ocupa, a se îndeletnici cu. . . Dacă voim a ne mai metahirisi cu aceasta, să luăm patente (a. 1837). DOC. EC. 680. ◊ T r a n z. Mai da cîte o raită pă la autorități, ca să nu se întrebe lumea cam ce metacherísește dă stă dăgeaba și nu muncește. KLOPȘTOCK, F. 192. ♦ A gospodări, a administra, a conduce (într-un anumit fel). (R e f l. p a s.) Cîștigul calemului sămeșăi iaste. . . puțin cînd să metahirisește cinstitu, mult cînd să fac hrăpiri (a. 1822). CAT. MAN. I, 126. 3. A bea în sănătatea cuiva; a cinsti. Cf. SĂGHINESCU, V., ȘĂINEANU, D. U. ♦ A transmite cuiva salutări, complimente. Cf. ALEXI, W. – Scris și: metachirisi. – Prez. ind.: metahirisesc. – Și: metaherisi, metaharisí (GÁLDI, M. PAHN. 209), mitahirisí (id. ib. 210) vb. IV. – Din ngr. μεταχειρίζομαι.