12 definiții pentru meremet


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

meremet sn [At: (a. 1776) N. A. BOGDAN, C. M. 66 / V: (reg) ~ent, maramet, (sst) mereme sn / Pl: ~uri / E: tc meremet, meramet, ngr μερεμέτι] (Îrg) 1 Lucrare de reparație sau de întreținere. 2 (Îs) Zile de ~ Zile de clacă. 3 (Îlav) De maramet Degeaba. 4 (Fam) Aranjare. 5 (Lpl; pcf) Marafeturi Vz marafet (7).

MEREMÉT, meremeturi, s. n. (Înv. și reg.) Lucrare de reparație sau de întreținere. ♦ (Fam.) Aranjare, dichisire. – Din tc. meremet, ngr. mereméti.

MEREMÉT, meremeturi, s. n. (Înv. și reg.) Lucrare de reparație sau de întreținere. ♦ (Fam.) Aranjare, dichisire. – Din tc. meremet, ngr. mereméti.

MEREMÉT, meremeturi, s. n. (Învechit) Acțiunea de a drege, de a cîrpi (o casă, un zid etc.); reparație, refacere. Atît se stricase acum grădina, încît... nu știa de unde să înceapă meremetul. ISPIRESCU, L. 152. Cum m-oi vedea la un fel cu meremetul caselor, îl fac tovarăș la parte și-l și însor! CARAGIALE, O. I 48. Distincțiune între ceea ce este veche pictură bizantină... și ceea ce este adaos, prefacere, meremet. ODOBESCU, S. I 412.

meremet n. reparațiune: casa-i dărăpănată are trebuință de meremet Al. [Turc. MEREMET].

meremét n., pl. urĭ (turc. ar. meremet, reparațiune; ngr. mereméti). Rar azĭ. Reparațiune (maĭ ales la case).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

meremét (înv., reg.) s. n., pl. mereméturi

meremét s. n., pl. mereméturi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MEREMÉT s. v. refacere, reparare, reparat, reparație.

meremet s. v. REFACERE. REPARARE. REPARAT. REPARAȚIE.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

meremét (mereméturi), s. n. – Reparație, preparare, punere la punct, reglare. – Mr. mirimete, megl. mirimet. Tc. meremet (Șeineanu, II, 257; Meyer 263; Lokotsch 1407; Ronzevalle 159), cf. ngr. μερεμέτι, alb., bg. meremet.Der. meremetisi, vb. (a repara, a regla), cf. ngr. μερεμετίζω (din ngr. după Gáldi 209); meremetiseală, s. f. (reparație).

Intrare: meremet
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • meremet
  • meremetul
  • meremetu‑
plural
  • meremeturi
  • meremeturile
genitiv-dativ singular
  • meremet
  • meremetului
plural
  • meremeturi
  • meremeturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)