MEREMÉT s. n. (Învechit și regional) 1. Lucrare de reparație sau de întreținere. La meremetul podurilor să lucreze fără plată (a. 1776). N. A. BOGDAN C. M. 66. Să se facă vreun mic meremet acestor case (a. 1799). URICARIUL, I, 95. Meremetul și ținerea tuturora podurilor pre anii viitori (a. 1815). ib. 233, cf. V, 437/15. 5 lei pentru meremetul pistoalelor (a. 1824). ap. TDRG. Toate coșurile sobelor să am a le face meremet (a. 1829). DOC. EC. 442. Cîteva meremeturi de cazane și alte vase. CR (1830), 363²/11. Casa-i dărăpănată. . . are trebuință de meremet. ALECSANDRI, T. 827. Cum m-oi vedea la un fel cu meremetul caselor, îl fac tovarăș la parte și-l și însor. CARAGIALE, O. VI, 8. Atît se stricase acum grădina, încît nu mai era chip de a o drege. . . nu știa de unde să înceapă meremetul. ISPIRESCU, L. 152. La fieșce icoană, la fieșce obiect zugrăvit, trebuie să facem o distincțiune între ceea ce este vechea pictură bizantină . . . și ceea ce este adaos, prefacere, meremet dintr-o epocă de decadență grotescă. ODOBESCU, S. I, 412. ♦ Zile de meremet = zile de clacă. Claca și serbările personale (podvezile, zilele de mereme) [sic!], ce mai există încă. . . se vor declara răscumpărabile. KOGĂLNICEANU, S. A. 165. 4 zile de meremet. I. IONESCU, D. 310. Birul plătesc, podhvadă fac, zile de meremet fac, . . . de ce dar să mă tem? ap. CADE. Manolache Grecu . . . ș-a luat di la guvern pi sama lui zîlile di merement. GRAIUL, I, 324, cf. CHEST. II 14/179. ♦ L o c. a d v. De maramet = degeaba. PAMFILE, J. II, 153. ♦ (Familiar) Aranjare, pregătire, dichisire. Un turculeț de-o șchioapă face meremetul narghilelei, potrivind c-un clește de aramă un cărbune. TEODOREANU, M. U. 93. 2. (La pl. ; prin confuzie) Marafeturi. V. m a r a f e t (3). Să ajungă pînă într-atîta, el, omul sănătos și voinic ca tunul, să alerge după meremeturi. CONV. LIT. , 399. Înfipsese în răsadurile guliilor cuibare de tămîie pe care le însuflețea cu tăciuni descîntați din vatra plină de meremeturi. KLOPȘTOCK, F. 156, cf. I. CR. VI, 218. Pl.: meremeturi. – Și: (regional) merement, maramét, (suspect) meremé s. n. – Din tc. meremet, meramet, ngr. μερεμέτι.