Definiția cu ID-ul 502854:

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

meremét (mereméturi), s. n. – Reparație, preparare, punere la punct, reglare. – Mr. mirimete, megl. mirimet. Tc. meremet (Șeineanu, II, 257; Meyer 263; Lokotsch 1407; Ronzevalle 159), cf. ngr. μερεμέτι, alb., bg. meremet.Der. meremetisi, vb. (a repara, a regla), cf. ngr. μερεμετίζω (din ngr. după Gáldi 209); meremetiseală, s. f. (reparație).