2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mediator, ~oare [At: (a. 1701) FN 103 / V: (înv) ~atur sm / Pl: ~i, ~oare / E: lat mediator] 1-2 smf, a (Persoană) care mijlocește o înțelegere între două părți adverse, stabilind o legătură sau obținând o favoare Vz mijlocitor. 3 sn Guvern, stat care mijlocește o înțelegere între două părți adverse. 4 sf Perpendiculară dusă pe mijlocul unui segment de dreaptă. 5 a (Îs) Plan ~ Plan perpendicular pe mijlocul unui segment de dreaptă. 6 sn Intermediar chimic ce asigură transmiterea influxului nervos.

MEDIATÓR, -OÁRE, mediatori, -oare, s. m., s. f., s. n. 1. S. m. și f. Persoană, guvern etc. care mijlocește o înțelegere între două părți (adverse), care face un act de mediație; mijlocitor, intermediar. 2. S. n. Intermediar chimic care asigură transmiterea influxului nervos. 3. S. f. Perpendiculară dusă pe mijlocul unui segment de dreaptă; locul geometric al punctelor situate într-un plan, egal depărtate de capetele unui segment de dreaptă. ♦ (Adjectival) Plan mediator = plan perpendicular pe mijlocul unui segment de dreaptă. [Pr.: -di-a-] – Din lat. mediator.

MEDIATÓR, -OÁRE, mediatori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană, guvern etc. care mijlocește o înțelegere între două părți (adverse), care face un act de mediație; mijlocitor, intermediar. 2. S. n. Intermediar chimic care asigură transmiterea influxului nervos. 3. S. f. Perpendiculară dusă pe mijlocul unui segment de dreaptă; locul geometric al punctelor situate într-un plan, egal depărtate de capetele unui segment de dreaptă. ♦ (Adjectival) Plan mediator = plan perpendicular pe mijlocul unui segment de dreaptă. [Pr.: -di-a-] – Din lat. mediator.

MEDIATÓR1, -OÁRE, mediatori, -oare, adj. (Geom.; despre drepte sau planuri) Care este perpendicular pe mijlocul unui segment de dreaptă. Locul geometric al punctelor egal depărtate de două puncte date este plamd perpendicular pe segmentul format în mijlocul său. Acest plan se numește plan mediator al segmentului. GEOMETRIA S. 40. ♦ (Substantivat, f.) Dreaptă perpendiculară ridicată pe mijlocul unui segment de dreaptă. Dreapta CD, perpendiculară pe mijlocul segmentului AB, se numește mediatoarea segmentului AB. GEOMETRIA P. 18.

MEDIATÓR2, -OÁRE, mediatori, -oare, s. m. și f. Persoană (fizică sau juridică) care mijlocește sau intervine pentru a stabili o înțelegere, un acord între două părți adverse (persoane, state etc.); mijlocitor, intermediar. V. arbitru. El avu mulțămirea a aduce la bun sfîrșit negoțiația păcii cu turcii în care Franța intră ca mediatoare. NEGRUZZI, S. II 151.

MEDIATÓR, -OÁRE adj. 1. (Despre planuri sau drepte) Perpendicular pe mijlocul unui segment de dreaptă. 2. Factor intermediar de mediere și transmitere a unui semnal nervos sau umoral de la un organ la altul. ◊ Mediator chimic = substanță chimică eliberată de terminațiile nervoase pentru transmiterea fluxului nervos. // s.m. și f. Cel care face o mediație între doi adversari; împăciuitor, mijlocitor, intermediar. [Pron. -di-a-. / cf. fr. médiateur, lat. mediator].

MEDIATÓR, -OÁRE I. adj. (despre planuri) perpendicular pe mijlocul unui segment de dreaptă. II. s. f. perpendiculară pe mijlocul unui segment de dreaptă. III. s. m. 1. factor intermediar de mediere și transmitere a unui semnal nervos sau umoral de la un organ la altul. 2. substanță chimică eliberată de terminațiile nervoase pentru transmiterea fluxului nervos. IV. s. m. f. persoană, guvern, stat care face o mediație; mijlocitor, intermediar. (< lat. mediator)

MEDIATÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană (sau delegație oficială, guvern) care mediază un acord între două părți; mijlocitor; intermediar. [Sil. -di-a-] /<lat. mediator

MEDIATÓR2 ~oáre n. Substanță secretată de fibrele nervoase, care transmite influxul nervos celulelor adiacente. [Sil. -di-a-] /<lat. mediator

*mediatór, -oáre adj. și s. Mijlocitor, care intervine ca să stabilească un acord.

MEDIATOÁRE s.f. Perpendiculară ridicată pe mijlocul unui segment de dreaptă. [Pron. -di-a-. / după fr. médiatrice].

MEDIATOÁRE ~ f. Perpendiculară dusă prin mijlocul unui segment de dreaptă. [Sil. -di-a-] /<lat. mediator


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mediatór2 (-di-a-) s. m., pl. mediatóri

mediatór1 (-di-a-) adj. m., pl. mediatóri; f. sg. și pl. mediatoáre

mediatór adj. m., pl. mediatóri; f. sg. și pl. mediatoáre

mediatór (persoană, med. ) s. m. (sil. -di-a-), pl. mediatóri

mediatoáre (-di-a-) s. f., g.-d. art. mediatoárei; pl. mediatoáre

mediatoáre (persoană, geom.) s. f. (sil. -di-a-), g.-d. art. mediatoárei; pl. mediatoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MEDIATÓR s. intermediar, mijlocitor, (rar) interpus, (înv.) mijloc, solitor. (~ între două părți aflate în conflict.)

arată toate definițiile

Intrare: mediator (adj.)
mediator adjectiv
  • silabație: -di-a-
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mediator
  • mediatorul
  • mediatoru‑
  • mediatoare
  • mediatoarea
plural
  • mediatori
  • mediatorii
  • mediatoare
  • mediatoarele
genitiv-dativ singular
  • mediator
  • mediatorului
  • mediatoare
  • mediatoarei
plural
  • mediatori
  • mediatorilor
  • mediatoare
  • mediatoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: mediator (s.m.)
  • silabație: -di-a-
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mediator
  • mediatorul
  • mediatoru‑
plural
  • mediatori
  • mediatorii
genitiv-dativ singular
  • mediator
  • mediatorului
plural
  • mediatori
  • mediatorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)