3 intrări

18 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MEDIATÓR, -OÁRE, mediatori, -oare, s. m., s. f., s. n. 1. S. m. și f. Persoană, guvern etc. care mijlocește o înțelegere între două părți (adverse), care face un act de mediație; mijlocitor, intermediar. 2. S. n. Intermediar chimic care asigură transmiterea influxului nervos. 3. S. f. Perpendiculară dusă pe mijlocul unui segment de dreaptă; locul geometric al punctelor situate într-un plan, egal depărtate de capetele unui segment de dreaptă. ♦ (Adjectival) Plan mediator = plan perpendicular pe mijlocul unui segment de dreaptă. [Pr.: -di-a-] – Din lat. mediator.

mediator, ~oare [At: (a. 1701) FN 103 / V: (înv) ~atur sm / Pl: ~i, ~oare / E: lat mediator] 1-2 smf, a (Persoană) care mijlocește o înțelegere între două părți adverse, stabilind o legătură sau obținând o favoare Vz mijlocitor. 3 sn Guvern, stat care mijlocește o înțelegere între două părți adverse. 4 sf Perpendiculară dusă pe mijlocul unui segment de dreaptă. 5 a (Îs) Plan ~ Plan perpendicular pe mijlocul unui segment de dreaptă. 6 sn Intermediar chimic ce asigură transmiterea influxului nervos.

MEDIATÓR, -OÁRE, mediatori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană, guvern etc. care mijlocește o înțelegere între două părți (adverse), care face un act de mediație; mijlocitor, intermediar. 2. S. n. Intermediar chimic care asigură transmiterea influxului nervos. 3. S. f. Perpendiculară dusă pe mijlocul unui segment de dreaptă; locul geometric al punctelor situate într-un plan, egal depărtate de capetele unui segment de dreaptă. ♦ (Adjectival) Plan mediator = plan perpendicular pe mijlocul unui segment de dreaptă. [Pr.: -di-a-] – Din lat. mediator.

MEDIATÓR1, -OÁRE, mediatori, -oare, adj. (Geom.; despre drepte sau planuri) Care este perpendicular pe mijlocul unui segment de dreaptă. Locul geometric al punctelor egal depărtate de două puncte date este planul perpendicular pe segmentul format în mijlocul său. Acest plan se numește plan mediator al segmentului. GEOMETRIA S. 40. ♦ (Substantivat, f.) Dreaptă perpendiculară ridicată pe mijlocul unui segment de dreaptă. Dreapta CD, perpendiculară pe mijlocul segmentului AB, se numește mediatoarea segmentului AB. GEOMETRIA P. 18.

MEDIATÓR2, -OÁRE, mediatori, -oare, s. m. și f. Persoană (fizică sau juridică) care mijlocește sau intervine pentru a stabili o înțelegere, un acord între două părți adverse (persoane, state etc.); mijlocitor, intermediar. V. arbitru. El avu mulțămirea a aduce la bun sfîrșit negoțiația păcii cu turcii în care Franța intră ca mediatoare. NEGRUZZI, S. II 151.

MEDIATÓR, -OÁRE adj. 1. (Despre planuri sau drepte) Perpendicular pe mijlocul unui segment de dreaptă. 2. Factor intermediar de mediere și transmitere a unui semnal nervos sau umoral de la un organ la altul. ◊ Mediator chimic = substanță chimică eliberată de terminațiile nervoase pentru transmiterea fluxului nervos. // s.m. și f. Cel care face o mediație între doi adversari; împăciuitor, mijlocitor, intermediar. [Pron. -di-a-. / cf. fr. médiateur, lat. mediator].

MEDIATÓR, -OÁRE I. adj. (despre planuri) perpendicular pe mijlocul unui segment de dreaptă. II. s. f. perpendiculară pe mijlocul unui segment de dreaptă. III. s. m. 1. factor intermediar de mediere și transmitere a unui semnal nervos sau umoral de la un organ la altul. 2. substanță chimică eliberată de terminațiile nervoase pentru transmiterea fluxului nervos. IV. s. m. f. persoană, guvern, stat care face o mediație; mijlocitor, intermediar. (< lat. mediator)

MEDIATÓR2 ~oáre n. Substanță secretată de fibrele nervoase, care transmite influxul nervos celulelor adiacente. [Sil. -di-a-] /<lat. mediator

MEDIATÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană (sau delegație oficială, guvern) care mediază un acord între două părți; mijlocitor; intermediar. [Sil. -di-a-] /<lat. mediator

*mediatór, -oáre adj. și s. Mijlocitor, care intervine ca să stabilească un acord.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mediator2 (-di-a-) s. m., pl. mediatori

mediator1 (-di-a-) adj. m., pl. mediatori; f. sg. și pl. mediatoare

mediatór adj. m., pl. mediatóri; f. sg. și pl. mediatoáre

mediatór (persoană, med. ) s. m. (sil. -di-a-), pl. mediatóri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MEDIATÓR s. intermediar, mijlocitor, (rar) interpus, (înv.) mijloc, solitor. (~ între două părți aflate în conflict.)

MEDIATOR s. intermediar, mijlocitor, (rar) interpus, (înv.) mijloc, solitor. (~ între două părți aflate în conflict.)

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MEDIATÓR, -OÁRE subst. 1. S. m. și f. Persoană, guvern, stat etc. care mijlocește o înțelegere între două părți (adverse). V. m i j l o c i t o r. Acel mare mediiator să ostenește, aflând tăriia de minte într-acei care să ceartă (a. 1 701). FN 103. Mediatori, rănduiț de multe părți, nimic nu hotărăscu (a. 1703). ib. 126. Stătut-au și alți mediaturi între dînșii și le-u făcut pace, împărțind țara Șpaniei în doao dreptu. NECULCE, L. 277. Era să se adune toți solii carii mersese de la turci și carii venise de la nemți, și mediatorii (începutul sec. XVIII). MAG. IST. IV, 99/16. [Franța] se grăbi a intra mediatoare între împărați. NEGRUZZI, S. II, 150. ◊ F i g. Poetul a fost un mediator al pămîntului către cer. BOLLIAC, O. 42. ◊ (Adjectival) Să facă propuneri pe care Rusia, ca putere mediatoare și ocrotitoare, le-ar fi susținut la Constantinopol. OȚETEA, T. V. 251. 2. S. f. Perpendiculară dusă pe mijlocul unui segment de dreaptă. Cf. LTR, DL. ◊ (Adjectival, în sintagma) Plan mediator = plan perpendicular pe mijlocul unui segment de dreaptă. Cf. LTR. – Pronunțat: -di-a-. - – Pl.: mediatori, -oare. – Și: (învechit) mediátur s. m. – Din lat. mediator.

Intrare: mediator (adj.)
mediator1 (adj.) adjectiv
  • silabație: me-di-a-tor info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mediator
  • mediatorul
  • mediatoru‑
  • mediatoare
  • mediatoarea
plural
  • mediatori
  • mediatorii
  • mediatoare
  • mediatoarele
genitiv-dativ singular
  • mediator
  • mediatorului
  • mediatoare
  • mediatoarei
plural
  • mediatori
  • mediatorilor
  • mediatoare
  • mediatoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: mediator (anat.)
mediator3 (s.n.) substantiv neutru
  • silabație: me-di-a-tor info
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mediator
  • mediatorul
  • mediatoru‑
plural
  • mediatoare
  • mediatoarele
genitiv-dativ singular
  • mediator
  • mediatorului
plural
  • mediatoare
  • mediatoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: mediator (persoană)
  • silabație: me-di-a-tor info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mediator
  • mediatorul
  • mediatoru‑
plural
  • mediatori
  • mediatorii
genitiv-dativ singular
  • mediator
  • mediatorului
plural
  • mediatori
  • mediatorilor
vocativ singular
  • mediatorule
plural
  • mediatorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mediator, mediatoareadjectiv

  • 1. (Despre planuri) Perpendicular pe mijlocul unui segment de dreaptă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Locul geometric al punctelor egal depărtate de două puncte date este planul perpendicular pe segmentul format în mijlocul său. Acest plan se numește plan mediator al segmentului. GEOMETRIA S. 40. DLRLC
etimologie:

mediator, mediatoaresubstantiv neutru

  • 1. Intermediar chimic care asigură transmiterea influxului nervos. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

mediator, mediatorisubstantiv masculin
mediatoare, mediatoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană, guvern etc. care mijlocește o înțelegere între două părți (adverse), care face un act de mediație. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote El avu mulțămirea a aduce la bun sfîrșit negoțiația păcii cu turcii în care Franța intră ca mediatoare. NEGRUZZI, S. II 151. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.