6 definiții pentru mediator (anat.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MEDIATÓR, -OÁRE, mediatori, -oare, s. m., s. f., s. n. 1. S. m. și f. Persoană, guvern etc. care mijlocește o înțelegere între două părți (adverse), care face un act de mediație; mijlocitor, intermediar. 2. S. n. Intermediar chimic care asigură transmiterea influxului nervos. 3. S. f. Perpendiculară dusă pe mijlocul unui segment de dreaptă; locul geometric al punctelor situate într-un plan, egal depărtate de capetele unui segment de dreaptă. ♦ (Adjectival) Plan mediator = plan perpendicular pe mijlocul unui segment de dreaptă. [Pr.: -di-a-] – Din lat. mediator.

mediator, ~oare [At: (a. 1701) FN 103 / V: (înv) ~atur sm / Pl: ~i, ~oare / E: lat mediator] 1-2 smf, a (Persoană) care mijlocește o înțelegere între două părți adverse, stabilind o legătură sau obținând o favoare Vz mijlocitor. 3 sn Guvern, stat care mijlocește o înțelegere între două părți adverse. 4 sf Perpendiculară dusă pe mijlocul unui segment de dreaptă. 5 a (Îs) Plan ~ Plan perpendicular pe mijlocul unui segment de dreaptă. 6 sn Intermediar chimic ce asigură transmiterea influxului nervos.

MEDIATÓR, -OÁRE, mediatori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană, guvern etc. care mijlocește o înțelegere între două părți (adverse), care face un act de mediație; mijlocitor, intermediar. 2. S. n. Intermediar chimic care asigură transmiterea influxului nervos. 3. S. f. Perpendiculară dusă pe mijlocul unui segment de dreaptă; locul geometric al punctelor situate într-un plan, egal depărtate de capetele unui segment de dreaptă. ♦ (Adjectival) Plan mediator = plan perpendicular pe mijlocul unui segment de dreaptă. [Pr.: -di-a-] – Din lat. mediator.

MEDIATÓR, -OÁRE adj. 1. (Despre planuri sau drepte) Perpendicular pe mijlocul unui segment de dreaptă. 2. Factor intermediar de mediere și transmitere a unui semnal nervos sau umoral de la un organ la altul. ◊ Mediator chimic = substanță chimică eliberată de terminațiile nervoase pentru transmiterea fluxului nervos. // s.m. și f. Cel care face o mediație între doi adversari; împăciuitor, mijlocitor, intermediar. [Pron. -di-a-. / cf. fr. médiateur, lat. mediator].

MEDIATÓR, -OÁRE I. adj. (despre planuri) perpendicular pe mijlocul unui segment de dreaptă. II. s. f. perpendiculară pe mijlocul unui segment de dreaptă. III. s. m. 1. factor intermediar de mediere și transmitere a unui semnal nervos sau umoral de la un organ la altul. 2. substanță chimică eliberată de terminațiile nervoase pentru transmiterea fluxului nervos. IV. s. m. f. persoană, guvern, stat care face o mediație; mijlocitor, intermediar. (< lat. mediator)

MEDIATÓR2 ~oáre n. Substanță secretată de fibrele nervoase, care transmite influxul nervos celulelor adiacente. [Sil. -di-a-] /<lat. mediator

Intrare: mediator (anat.)
mediator3 (s.n.) substantiv neutru
  • silabație: me-di-a-tor info
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mediator
  • mediatorul
  • mediatoru‑
plural
  • mediatoare
  • mediatoarele
genitiv-dativ singular
  • mediator
  • mediatorului
plural
  • mediatoare
  • mediatoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mediator (anat.)

  • 1. Intermediar chimic care asigură transmiterea influxului nervos.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: