13 definiții pentru mediator (persoană)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MEDIATÓR, -OÁRE, mediatori, -oare, s. m., s. f., s. n. 1. S. m. și f. Persoană, guvern etc. care mijlocește o înțelegere între două părți (adverse), care face un act de mediație; mijlocitor, intermediar. 2. S. n. Intermediar chimic care asigură transmiterea influxului nervos. 3. S. f. Perpendiculară dusă pe mijlocul unui segment de dreaptă; locul geometric al punctelor situate într-un plan, egal depărtate de capetele unui segment de dreaptă. ♦ (Adjectival) Plan mediator = plan perpendicular pe mijlocul unui segment de dreaptă. [Pr.: -di-a-] – Din lat. mediator.

mediator, ~oare [At: (a. 1701) FN 103 / V: (înv) ~atur sm / Pl: ~i, ~oare / E: lat mediator] 1-2 smf, a (Persoană) care mijlocește o înțelegere între două părți adverse, stabilind o legătură sau obținând o favoare Vz mijlocitor. 3 sn Guvern, stat care mijlocește o înțelegere între două părți adverse. 4 sf Perpendiculară dusă pe mijlocul unui segment de dreaptă. 5 a (Îs) Plan ~ Plan perpendicular pe mijlocul unui segment de dreaptă. 6 sn Intermediar chimic ce asigură transmiterea influxului nervos.

MEDIATÓR, -OÁRE, mediatori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană, guvern etc. care mijlocește o înțelegere între două părți (adverse), care face un act de mediație; mijlocitor, intermediar. 2. S. n. Intermediar chimic care asigură transmiterea influxului nervos. 3. S. f. Perpendiculară dusă pe mijlocul unui segment de dreaptă; locul geometric al punctelor situate într-un plan, egal depărtate de capetele unui segment de dreaptă. ♦ (Adjectival) Plan mediator = plan perpendicular pe mijlocul unui segment de dreaptă. [Pr.: -di-a-] – Din lat. mediator.

MEDIATÓR2, -OÁRE, mediatori, -oare, s. m. și f. Persoană (fizică sau juridică) care mijlocește sau intervine pentru a stabili o înțelegere, un acord între două părți adverse (persoane, state etc.); mijlocitor, intermediar. V. arbitru. El avu mulțămirea a aduce la bun sfîrșit negoțiația păcii cu turcii în care Franța intră ca mediatoare. NEGRUZZI, S. II 151.

MEDIATÓR, -OÁRE adj. 1. (Despre planuri sau drepte) Perpendicular pe mijlocul unui segment de dreaptă. 2. Factor intermediar de mediere și transmitere a unui semnal nervos sau umoral de la un organ la altul. ◊ Mediator chimic = substanță chimică eliberată de terminațiile nervoase pentru transmiterea fluxului nervos. // s.m. și f. Cel care face o mediație între doi adversari; împăciuitor, mijlocitor, intermediar. [Pron. -di-a-. / cf. fr. médiateur, lat. mediator].

MEDIATÓR, -OÁRE I. adj. (despre planuri) perpendicular pe mijlocul unui segment de dreaptă. II. s. f. perpendiculară pe mijlocul unui segment de dreaptă. III. s. m. 1. factor intermediar de mediere și transmitere a unui semnal nervos sau umoral de la un organ la altul. 2. substanță chimică eliberată de terminațiile nervoase pentru transmiterea fluxului nervos. IV. s. m. f. persoană, guvern, stat care face o mediație; mijlocitor, intermediar. (< lat. mediator)

MEDIATÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană (sau delegație oficială, guvern) care mediază un acord între două părți; mijlocitor; intermediar. [Sil. -di-a-] /<lat. mediator

*mediatór, -oáre adj. și s. Mijlocitor, care intervine ca să stabilească un acord.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mediatór2 (-di-a-) s. m., pl. mediatóri

mediatór (persoană, med. ) s. m. (sil. -di-a-), pl. mediatóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MEDIATÓR s. intermediar, mijlocitor, (rar) interpus, (înv.) mijloc, solitor. (~ între două părți aflate în conflict.)

MEDIATOR s. intermediar, mijlocitor, (rar) interpus, (înv.) mijloc, solitor. (~ între două părți aflate în conflict.)

Intrare: mediator (persoană)
  • silabație: me-di-a-tor info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mediator
  • mediatorul
  • mediatoru‑
plural
  • mediatori
  • mediatorii
genitiv-dativ singular
  • mediator
  • mediatorului
plural
  • mediatori
  • mediatorilor
vocativ singular
  • mediatorule
plural
  • mediatorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mediator, -oare (persoană) mediatoare

etimologie: