mediator, ~oare [At: (a. 1701) FN 103 / V: (înv) ~atur sm / Pl: ~i, ~oare / E: lat mediator] 1-2 smf, a (Persoană) care mijlocește o înțelegere între două părți adverse, stabilind o legătură sau obținând o favoare Vz mijlocitor. 3 sn Guvern, stat care mijlocește o înțelegere între două părți adverse. 4 sf Perpendiculară dusă pe mijlocul unui segment de dreaptă. 5 a (Îs) Plan ~ Plan perpendicular pe mijlocul unui segment de dreaptă. 6 sn Intermediar chimic ce asigură transmiterea influxului nervos.