3 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MATUFÍ, matufesc, vb. IV. Refl. (Înv. și fam.) 1. A îmbătrâni, a se ramoli. 2. A se îmbăta. [Var.: matofí vb. IV] – Cf. matuf.

MATÚF, -Ă, matufi, -e, s. m., adj. (Înv. și fam.) 1. S. m. Om bătrân și ramolit; babalâc. ♦ Om ursuz, posomorât. 2. Adj. Neglijent în ținută; murdar. – Din tc. mâtuh.

MATÚF, -Ă, matufi, -e, s. m., adj. (Înv. și fam.) 1. S. m. Om bătrân și ramolit; babalâc. ♦ Om ursuz, posomorât. 2. Adj. Neglijent în ținută; murdar. – Din tc. mâtuh.

matofi vr [At: POLIZU / V: ~tuf / Pzi: ~fesc / E: matuf] 1 (Înv; fam) A se ramoli. 2 (Pcf) A se ameți de băutură Si: (arg) a se matoli, a se matosi.

matuf, ~ă [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~i, ~e / E: tc matuh] (Înv) 1 sm Bătrân ramolit Si: babalâc. 2 a Cu ținuta neglijentă. 3 a Murdar. corectată

MATOFÍ, matofesc, vb. IV. Refl. (Înv. și fam.) 1. A îmbătrâni, a se ramoli. 2. A se îmbăta. [Var.: matufí vb.IV] – Cf. matuf.

MATÚF, matufi, s. m. (Învechit) Bătrîn, babalîc. Pe drum s-a prefăcut în chip de om, nici matuf, dar nici prea țîngău. CARAGIALE, O. III 29. Vezi zăcînd cîte un matuf gîrbov. ALECSANDRI, la TDRG. ♦ Om posomorît, ursuz. Era un matuf răposatul... să fugi în lume. ALECSANDRI, T. 175.

matofì v. Mold. 1. a se vesteji; 2. fig. a se moleși. [V. matuf].

matúf adj. m. (turc, matuf, [d. ar. ma’tuh]. Care vorbește prostește, bătrîn copilăros). Rar azĭ. Babalîc, baccea, hodorog, ramolit: nicĭ matuf, dar nicĭ prea țingăŭ, ci om tocmaĭ în puterea vîrsteĭ (Car. VR. 1909, 11, 210). Est. Posac, morocănos. V. izmenit.

matufésc și matofésc (mă) v. refl. (d. matuf). Fam. Mă berghelesc, mă veștejesc, decad fizicamente. Fig. Mă prostesc, mă moleșesc. Mă cam amețesc de vin. – Și matosesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!matufí/matofí (a se ~) (a se ramoli) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se matuféște/se matoféște, imperf. 3 sg. se matufeá/se matofeá; conj. prez. 3 să se matufeáscă/să se matofeáscă

matúf (înv.) adj. m., s. m., pl. matúfi; adj. f. matúfă, pl. matúfe

matofí/matufí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. matofésc/matufésc, imperf. 3 sg. matofeá/matufeá; conj. prez. 3 sg. și pl. matofeáscă/matufeáscă

matúf s. m., adj. m., pl. matúfi; f. sg. matúfă, pl. matúfe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

arată toate definițiile

Intrare: matuf (adj.)
matuf1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • matuf
  • matuful
  • matufu‑
  • matu
  • matufa
plural
  • matufi
  • matufii
  • matufe
  • matufele
genitiv-dativ singular
  • matuf
  • matufului
  • matufe
  • matufei
plural
  • matufi
  • matufilor
  • matufe
  • matufelor
vocativ singular
plural
Intrare: matuf (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • matuf
  • matuful
  • matufu‑
plural
  • matufi
  • matufii
genitiv-dativ singular
  • matuf
  • matufului
plural
  • matufi
  • matufilor
vocativ singular
  • matufule
  • matufe
plural
  • matufilor
Intrare: matufi / matofi
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • matufi
  • matufire
  • matufit
  • matufitu‑
  • matufind
  • matufindu‑
singular plural
  • matufește
  • matufiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • matufesc
(să)
  • matufesc
  • matufeam
  • matufii
  • matufisem
a II-a (tu)
  • matufești
(să)
  • matufești
  • matufeai
  • matufiși
  • matufiseși
a III-a (el, ea)
  • matufește
(să)
  • matufească
  • matufea
  • matufi
  • matufise
plural I (noi)
  • matufim
(să)
  • matufim
  • matufeam
  • matufirăm
  • matufiserăm
  • matufisem
a II-a (voi)
  • matufiți
(să)
  • matufiți
  • matufeați
  • matufirăți
  • matufiserăți
  • matufiseți
a III-a (ei, ele)
  • matufesc
(să)
  • matufească
  • matufeau
  • matufi
  • matufiseră
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • matofi
  • matofire
  • matofit
  • matofitu‑
  • matofind
  • matofindu‑
singular plural
  • matofește
  • matofiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • matofesc
(să)
  • matofesc
  • matofeam
  • matofii
  • matofisem
a II-a (tu)
  • matofești
(să)
  • matofești
  • matofeai
  • matofiși
  • matofiseși
a III-a (el, ea)
  • matofește
(să)
  • matofească
  • matofea
  • matofi
  • matofise
plural I (noi)
  • matofim
(să)
  • matofim
  • matofeam
  • matofirăm
  • matofiserăm
  • matofisem
a II-a (voi)
  • matofiți
(să)
  • matofiți
  • matofeați
  • matofirăți
  • matofiserăți
  • matofiseți
a III-a (ei, ele)
  • matofesc
(să)
  • matofească
  • matofeau
  • matofi
  • matofiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

matufi / matofi matofi învechit familiar

etimologie:

  • cf. matuf
    surse: DEX '98 DEX '09

matuf (adj.)

etimologie:

matuf (s.m.)

etimologie: