5 definiții pentru matuf (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MATÚF, -Ă, matufi, -e, s. m., adj. (Înv. și fam.) 1. S. m. Om bătrân și ramolit; babalâc. ♦ Om ursuz, posomorât. 2. Adj. Neglijent în ținută; murdar. – Din tc. mâtuh.

MATÚF, -Ă, matufi, -e, s. m., adj. (Înv. și fam.) 1. S. m. Om bătrân și ramolit; babalâc. ♦ Om ursuz, posomorât. 2. Adj. Neglijent în ținută; murdar. – Din tc. mâtuh.

matuf, ~ă [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~i, ~e / E: tc matuh] (Înv) 1 sm Bătrân ramolit Si: babalâc. 2 a Cu ținuta neglijentă. 3 a Murdar. corectată

matúf adj. m. (turc, matuf, [d. ar. ma’tuh]. Care vorbește prostește, bătrîn copilăros). Rar azĭ. Babalîc, baccea, hodorog, ramolit: nicĭ matuf, dar nicĭ prea țingăŭ, ci om tocmaĭ în puterea vîrsteĭ (Car. VR. 1909, 11, 210). Est. Posac, morocănos. V. izmenit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

matúf (înv.) adj. m., s. m., pl. matúfi; adj. f. matúfă, pl. matúfe

matúf s. m., adj. m., pl. matúfi; f. sg. matúfă, pl. matúfe

Intrare: matuf (adj.)
matuf1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • matuf
  • matuful
  • matufu‑
  • matu
  • matufa
plural
  • matufi
  • matufii
  • matufe
  • matufele
genitiv-dativ singular
  • matuf
  • matufului
  • matufe
  • matufei
plural
  • matufi
  • matufilor
  • matufe
  • matufelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

matuf (adj.)

etimologie: