3 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MATÚF, -Ă, matufi, -e, s. m., adj. (Înv. și fam.) 1. S. m. Om bătrân și ramolit; babalâc. ♦ Om ursuz, posomorât. 2. Adj. Neglijent în ținută; murdar. – Din tc. mâtuh.

MATÚF, -Ă, matufi, -e, s. m., adj. (Înv. și fam.) 1. S. m. Om bătrân și ramolit; babalâc. ♦ Om ursuz, posomorât. 2. Adj. Neglijent în ținută; murdar. – Din tc. mâtuh.

matuf, ~ă [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~i, ~e / E: tc matuh] (Înv) 1 sm Bătrân ramolit Si: babalâc. 2 a Cu ținuta neglijentă. 3 a Murdar. corectată

MATÚF, matufi, s. m. (Învechit) Bătrîn, babalîc. Pe drum s-a prefăcut în chip de om, nici matuf, dar nici prea țîngău. CARAGIALE, O. III 29. Vezi zăcînd cîte un matuf gîrbov. ALECSANDRI, la TDRG. ♦ Om posomorît, ursuz. Era un matuf răposatul... să fugi în lume. ALECSANDRI, T. 175.

matúf adj. m. (turc, matuf, [d. ar. ma’tuh]. Care vorbește prostește, bătrîn copilăros). Rar azĭ. Babalîc, baccea, hodorog, ramolit: nicĭ matuf, dar nicĭ prea țingăŭ, ci om tocmaĭ în puterea vîrsteĭ (Car. VR. 1909, 11, 210). Est. Posac, morocănos. V. izmenit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

matúf (înv.) adj. m., s. m., pl. matúfi; adj. f. matúfă, pl. matúfe

matúf s. m., adj. m., pl. matúfi; f. sg. matúfă, pl. matúfe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MATÚF s. v. babalâc, baccea, căzătură, hodorog, ramolit.

matuf s. v. BABALÎC. BACCEA. CĂZĂTURĂ. HODOROG. RAMOLIT.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

matúf (matúfi), s. m. – Hodorog, ghiuj. Tc. matuf, din arab. ma’tuf (Șeineanu, II, 252; Loebel 62; Lokotsch 1447). – Der. matufi (var. matofi, matosi), vb. refl. (a se ramoli; a se moleși), a cărui ultimă var., derivată în mod echivoc de Gáldi 208 din ngr. ματώνω „a însîngera”, se confundă cu matosi „a îmbăta” der. din matol.

Intrare: matuf (adj.)
matuf1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • matuf
  • matuful
  • matufu‑
  • matu
  • matufa
plural
  • matufi
  • matufii
  • matufe
  • matufele
genitiv-dativ singular
  • matuf
  • matufului
  • matufe
  • matufei
plural
  • matufi
  • matufilor
  • matufe
  • matufelor
vocativ singular
plural
Intrare: matuf (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • matuf
  • matuful
  • matufu‑
plural
  • matufi
  • matufii
genitiv-dativ singular
  • matuf
  • matufului
plural
  • matufi
  • matufilor
vocativ singular
  • matufule
  • matufe
plural
  • matufilor
Intrare: mătuf
mătuf
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

matuf (adj.)

etimologie:

matuf (s.m.)

etimologie: