7 intrări

56 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MARINÁ, marinez, vb. I. Tranz. A prepara pește, carne etc. cu un sos făcut din untdelemn, bulion, lămâie sau oțet și diverse condimente (pentru consum imediat sau pentru conservare). – Din fr. mariner, germ. marinieren.

MARINÁ, marinez, vb. I. Tranz. A prepara pește, carne etc. cu un sos făcut din untdelemn, bulion, lămâie sau oțet și diverse condimente (pentru consum imediat sau pentru conservare). – Din fr. mariner, germ. marinieren.

marina1 [At: SADOVEANU, O. A. II, 208 / E: nct] (Plu) 1 i Termen prin care se dă comanda ca bușteanul să fie rotit o dată pe grosimea lui, cu ajutorul țapinelor. 2 av (D. bușteni; îcs) A da ~ A da de-a rostogolul, răsucind pe loc.

marina2 vt [At: LEXIC REG. 104 / V: ~ni / Pzi: (pbl) ~nesc / E: cf marina1] (Plu; c. i. bușteni) A roti o dată pe grosime.

marina3 vt [At: POLIZU / Pzi: ~nez / E: fr mariner, ger marinieren] (C. i. pește, came etc.) A prepara pentru consum imediat sau pentru coservare, prin lăsare într-un sos condimentat, care conține ulei, oțet și zahăr.

MARINÁ, marinez, vb. I. Tranz. A prepara (carne, pește etc.) cu un sos făcut din untdelemn, bulion, oțet și diverse condimente (uneori în vederea conservării).

MARINÁ vb. I. tr. A conserva, a prepara (pește, carne) în sos făcut din untdelemn, bulion, oțet și diferite condimente. [Cf. fr. mariner, it. marinare].

MARINÁ vb. tr. a prepara (pește, carne) în sos făcut din untdelemn, bulion, oțet și diferite condimente. (< fr. mariner, germ. marinieren)

A MARINÁ ~éz tranz. (alimente) A prepara cu un sos special condimentat (pentru a da un gust bun sau pentru a conserva). /<fr. mariner, germ. marinieren

Marina (Sfânta) f. sărbătoare băbească ce cade în mijlocul Circovilor de vară (17 Iulie), zi rea pentru boale: la Marina țăranii împart pelin și puici. V. Circovii.

MARÍN, -Ă, marini, -e, adj. Care ține de mare2, care trăiește sau crește în mare2, care este produs de acțiunea unei mări2; caracteristic mării2, de mare2. ♦ (Și substantivat, f.) (Pictură) care înfățișează un peisaj de mare2. ♦ Privitor la navigația pe mare2; maritim. Hărți marine. – Din fr. marin.

MARÍN, -Ă, marini, -e, adj. Care ține de mare2, care trăiește sau crește în mare2, care este produs de acțiunea unei mări2; caracteristic mării2, de mare2. ♦ (Și substantivat, f.) (Pictură) care înfățișează un peisaj de mare2. ♦ Privitor la navigația pe mare2; maritim. Hărți marine. – Din fr. marin.

MARÍNĂ s. f. Totalitatea mijloacelor de navigație (pe mări, fluvii, râuri, lacuri) și a unităților navale ale unui stat, împreună cu întreg personalul aferent. ♦ Știința și tehnica navigației. – Din fr. marine, it. marina.

MARÍNĂ s. f. Totalitatea mijloacelor de navigație (pe mări, fluvii, râuri, lacuri) și a unităților navale ale unui stat, împreună cu întreg personalul aferent. ♦ Știința și tehnica navigației. – Din fr. marine, it. marina.

marin, ~ă [At: VALIAN, V. / Pl: ~i, ~e / E: fr marin, -e] 1 a Care ține de mare2 . 2 a Referitor la mare2. 3 a Care este produs de acțiunea mării2. 4 a Caracteristic mării2. 5 a (D. plante și animale) Care crește sau trăiește în mare2 Si: (nob) marinesc. 6-7 sf, a (Șîs Pictură ~) (Pictură) care reprezintă un peisaj de mare. 8 a Referitor la navigația pe mare Si: maritim (4).

mari sfs [At: MOLNAR, I. 377/9 / E: fr marine, it imarina] 1 (Csc) Ansamblu al vaselor și unităților navale ale unei țări, precum și personalul aferent Vz flotă. 2 Știință și tehnică a navigației.

mărin sm [At: PAMFILE, S. V. 167 / Pl: ~i / E: pbl (Sfânta) Mărina] (Reg) 1 Bube sau inflamații purulente, la oameni și la animale. 2 Crampe la stomac.

MARÍN, -Ă, marini, -e, adj. De mare; care ține de mare, care se referă la mare, care trăiește în mare. Faună marină.Mai stăruie parcă în auz, foșnetul marin de talazuri rostogolite, BOGZA, C. O. 329. Bolnavi trimiși să respire aer marin. C. PETRESCU, Î. I 12. ◊ Pictură marină = pictură care înfățișează o priveliște a mării.

MARÍNĂ s. f. Ansamblul navelor, al unităților navale ale unei țări, precum și personalul care lucrează pe ele. Marina militară.Marina lor de comerciu rivaliza cu marina italiană și cu marina franceză. GHICA, S. 93. Un june ofițer din marina franceză. NEGRUZZI, S. I 328.

MARÍN, -Ă adj. De (din) mare; care trăiește în mare. ◊ Pictură marină (și s.f.) = pictură a unei priveliști de la mare. [< fr. marin, it. marino, lat. marinus].

MARÍNĂ s.f. 1. Flotă navală a unui stat și personalul aferent. 2. Știința și tehnica navigației pe mări. [< fr. marine, it. marina].

MARÍN, -Ă adj. referitor la mare; care crește, trăiește în mare. ◊ (s. f.) pictură cu peisaj marin. (< fr. marin)

arată toate definițiile

Intrare: marina
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • marina
  • marinare
  • marinat
  • marinatu‑
  • marinând
  • marinându‑
singular plural
  • marinea
  • marinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • marinez
(să)
  • marinez
  • marinam
  • marinai
  • marinasem
a II-a (tu)
  • marinezi
(să)
  • marinezi
  • marinai
  • marinași
  • marinaseși
a III-a (el, ea)
  • marinea
(să)
  • marineze
  • marina
  • marină
  • marinase
plural I (noi)
  • marinăm
(să)
  • marinăm
  • marinam
  • marinarăm
  • marinaserăm
  • marinasem
a II-a (voi)
  • marinați
(să)
  • marinați
  • marinați
  • marinarăți
  • marinaserăți
  • marinaseți
a III-a (ei, ele)
  • marinea
(să)
  • marineze
  • marinau
  • marina
  • marinaseră
Intrare: Marina
Marina nume propriu
nume propriu (I3)
  • Marina
Intrare: marin
marin adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • marin
  • marinul
  • marinu‑
  • mari
  • marina
plural
  • marini
  • marinii
  • marine
  • marinele
genitiv-dativ singular
  • marin
  • marinului
  • marine
  • marinei
plural
  • marini
  • marinilor
  • marine
  • marinelor
vocativ singular
plural
Intrare: marină
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mari
  • marina
plural
  • marine
  • marinele
genitiv-dativ singular
  • marine
  • marinei
plural
  • marine
  • marinelor
vocativ singular
plural
Intrare: mărina
mărina
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Mărina
Mărina nume propriu
nume propriu (I3)
  • Mărina
Intrare: Mărină
Mărină nume propriu
nume propriu (I3)
  • Mărină
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

marina

  • 1. A prepara pește, carne etc. cu un sos făcut din untdelemn, bulion, lămâie sau oțet și diverse condimente (pentru consum imediat sau pentru conservare).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

marin

  • 1. Care ține de mare, care trăiește sau crește în mare, care este produs de acțiunea unei mări2; caracteristic mării, de mare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: marinesc pelagic (adj.) attach_file 3 exemple
    exemple
    • Faună marină.
      surse: DLRLC
    • Mai stăruie parcă în auz, foșnetul marin de talazuri rostogolite. BOGZA, C. O. 329.
      surse: DLRLC
    • Bolnavi trimiși să respire aer marin. C. PETRESCU, Î. I 12.
      surse: DLRLC

etimologie:

marină

  • 1. Totalitatea mijloacelor de navigație (pe mări, fluvii, râuri, lacuri) și a unităților navale ale unui stat, împreună cu întreg personalul aferent.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 3 exemple
    exemple
    • Marina militară.
      surse: DLRLC
    • Marina lor de comerciu rivaliza cu marina italiană și cu marina franceză. GHICA, S. 93.
      surse: DLRLC
    • Un june ofițer din marina franceză. NEGRUZZI, S. I 328.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Știința și tehnica navigației.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: