marina³ vt [At: POLIZU / Pzi: ~nez / E: fr mariner, ger marinieren] (C. i. pește, came etc.) A prepara pentru consum imediat sau pentru coservare, prin lăsare într-un sos condimentat, care conține ulei, oțet și zahăr.

San-Marina f. oraș în Macedonia: 15.000 loc. (dintre cari 3000 Armâni).

MARINA lat. Marina. 1. – și Mărina (Ștef); Mărină, G., act. 2. + -ca: Marinca (Dm; Ștef; C, Bog; Mar; Ard etc.); Mărinca (16 A III 30);- Marenca sau Mărenca (Ștef). 3. Marena (Dm; 16 A I 236; Sd XXII); Mărena (16 A III 457). 4. Mărincea f., mold. (Sd XI 274). 5. Măronca f. (17 A IV 454).