3 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂRITÁT2, -Ă, măritați, -te, adj. (Despre femei) Căsătorită. ♦ (Reg.; despre bărbați) Care se stabilește prin căsătorie în casa soției. – V. mărita.

MĂRITÁT2, -Ă, măritați, -te, adj. (Despre femei) Căsătorită. ♦ (Reg.; despre bărbați) Care se stabilește prin căsătorie în casa soției. – V. mărita.

MĂRITÁT1 s. n. Faptul de a (se) mărita; măritiș, măritare, mărit2. ◊ Loc. adj. De măritat = (despre o fată) de vârstă potrivită pentru căsătorie; nubilă. – V. mărita.

MĂRITÁT1 s. n. Faptul de a (se) mărita; măritiș, măritare, mărit2. ◊ Loc. adj. De măritat = (despre o fată) de vârstă potrivită pentru căsătorie; nubilă. – V. mărita.

măritat1 sn [At: VARLAAM, C. 47 / E: mărita] 1 Unire a unei femei cu un bărbat prin căsătorie Si: măritiș (1), (asr) măritare (1), (pop) mărit2 (1), mărituș. 2 Situație în care se află o femeie căsătorită Si: căsnicie, căsătorie. 3 (D. femei; îla) De ~ Care are vârsta potrivită pentru căsătorie.

măritat2, ~ă a [At: PRAV. 190 / Pl: ~ați, ~e / E: mărita] 1 (D. femei) Unită cu un bărbat prin căsătorie Si: căsătorită. 2 (Reg; irn; d. bărbați) Care se stabilește, prin căsătorie, în casa soției. 3 (Reg; irn; d. bărbați) Care e lipsit de autoritate în căsnicie. 4 (Olt; îs) Urzici ~e Urzici bătrâne, care au legat rod și nu mai sunt bune de mâncat. 5 (Fam; irn; d. obiecte, animale) De care cineva a scăpat prin vânzare, dăruire etc.

MĂRITÁT s. n. Faptul de a (s e) mărita; măritiș, căsătorie. Nu voia să audă de măritat, negruzzi, S. i 105. Vai de măritatul tău, Că te-ai măritat cu dracu Și ți-i beutor bărbatu. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 185. ◊ Loc. adj. De măritat = (despre o fată) în vîrstă potrivită pentru căsătorie.

MĂRITÁ, mărít, vb. I. 1. Refl. (Despre femei) A se căsători. ♦ Tranz. A da o fată în căsătorie. ◊ Compus: (Bot.) mărită-mă-mamă s. f. = rujă-galbenă. 2. Tranz. (Fam.) A vinde cu un preț derizoriu un lucru nefolositor sau de proastă calitate, a se descotorosi de ceva. – Lat. maritare.

mărita [At: (a. 1580) CUV. D. BĂTR. II, 340/12 / Pzi: mărit (A și: reg, mărit) / E: ml maritare] 1 vr (D. femei; udp „cu” sau, pop, „după”) A se uni prin căsătorie cu un bărbat Si: a se căsători. 2 (Buc; îcs) ~-m-aș sau ~tă-mă Horă nedefinită mai îndeaproape. 3 (Îas) Melodie după care se execută această horă. 4 vr (Reg; irn; d. bărbați) A se însura stabilindu-se, prin căsătorie, în casa soției. 5 vt (Gmț; fam) A da, a vinde ceva pe un preț de nimic pentru a scăpa de el. 6 vt (Gmț; fam) A se descotorosi.

MĂRITÁ, mărít, vb. I. 1. Refl. (Despre femei) A se căsători. ♦ Tranz. A da o fată în căsătorie. ◊ Compus: (Bot.) mărită-mă-mamă = ruji galbene. 2. Tranz. (Fam.) A vinde cu un preț derizoriu un lucru nefolositor sau de proastă calitate, a se descotorosi de ceva. – Lat. maritare.

MĂRITÁ, mărít, vb. I. 1. Refl. (Despre femei) A se uni legitim, prin căsătorie, cu un bărbat, a se căsători. Irino, tu să mă aștepți, să nu te măriți pînă nu m-oi întoarce, că pe alta n-o să iau. BUJOR, S. 64. Nu erau mai mult decît două săptămîni de cînd se măritase. CREANGĂ, P. 114. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «cu») Mîndruța te-a lăsat, Cu altul s-a măritat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 100. ♦ Tranz. A da în căsătorie. Împăratul vrea să-și mărite fata. CREANGĂ, P. 77. În loc să-și bată capu ca să mărite pe duduca, el umblă să se însoare. ALECSANDRI, T. I 338. Plînsese o zi întreagă cînd auzise c-or să o mărite. NEGRUZZI, S. I 73. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «după» sau «cu») El a măritat pe fiică-sa după un om bun și harnic. CREANGĂ, P. 294. ◊ Fig. Iar calul... spuma alb-o mărita Cu sînge roș ce picura Din strînsele zăbale. COȘBUC, P. I 195. ♦ (Regional, despre un soț care se stabilește la gospodăria nevestei) A se însura. 2. Tranz. Fig. A vinde, a da cu preț mic ceva nefolositor sau de proastă calitate; a se debarasa de ceva. În sfîrșit, dur la deal, dur la vale, unul mai dă, altul mai lasă, și Prepeleac mărită capra! CREANGĂ, P. 43.

MĂRITÁTĂ măritate, adj. f. (Despre femei) Unită prin căsătorie cu un bărbat; căsătorită. Cea mijlocie, Bicuța, mai norocoasă, era singura soră măritată. BASSARABESCU, V. 5.

A SE MĂRITÁ mă mărít intranz. (despre fete, femei) A se uni prin căsătorie; a se căsători. /<lat. maritare

A MĂRITÁ mărít tranz. 1) (fete, femei) A face să se mărite; a da în căsătorie; a căsători. 2) fig. (lucruri puțin trebuincioase) A vinde, mai ales cu un preț de nimic. /<lat. maritare

mărità v. a da, a lua de bărbat (vorbind de femei). [Lat. MARITARE].

3) mărít, a v. tr. (lat. marito, -áre, d. maritus, bărbat, soț; it. maritare, pv. cat. sp. pg. maridar, fr. marier). Căsătoresc (vorbind de fete). V. refl. Mă mărit. V. însor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

măritá (a ~) vb., ind. prez. 3 mărítă

măritá vb., ind. prez. 1 sg. mărít, 3 sg. și pl. mărítă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MĂRITAT s. căsătorie, măritiș, (rar) măritare, (pop.) mărit. (~ unei femei.)

arată toate definițiile

Intrare: măritat (adj.)
măritat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măritat
  • măritatul
  • măritatu‑
  • mărita
  • măritata
plural
  • măritați
  • măritații
  • măritate
  • măritatele
genitiv-dativ singular
  • măritat
  • măritatului
  • măritate
  • măritatei
plural
  • măritați
  • măritaților
  • măritate
  • măritatelor
vocativ singular
plural
Intrare: măritat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măritat
  • măritatul
  • măritatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • măritat
  • măritatului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: mărita
verb (VT3)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mărita
  • măritare
  • măritat
  • măritatu‑
  • măritând
  • măritându‑
singular plural
  • mări
  • măritați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mărit
(să)
  • mărit
  • măritam
  • măritai
  • măritasem
a II-a (tu)
  • măriți
(să)
  • măriți
  • măritai
  • măritași
  • măritaseși
a III-a (el, ea)
  • mări
(să)
  • mărite
  • mărita
  • mărită
  • măritase
plural I (noi)
  • mărităm
(să)
  • mărităm
  • măritam
  • măritarăm
  • măritaserăm
  • măritasem
a II-a (voi)
  • măritați
(să)
  • măritați
  • măritați
  • măritarăți
  • măritaserăți
  • măritaseți
a III-a (ei, ele)
  • mări
(să)
  • mărite
  • măritau
  • mărita
  • măritaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

măritat (adj.)

etimologie:

  • vezi mărita
    surse: DEX '09 DEX '98

măritat (s.n.)

etimologie:

  • vezi mărita
    surse: DEX '09 DEX '98

mărita

  • 1. reflexiv (Despre femei) A se căsători.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: căsători attach_file 3 exemple
    exemple
    • Irino, tu să mă aștepți, să nu te măriți pînă nu m-oi întoarce, că pe alta n-o să iau. BUJOR, S. 64.
      surse: DLRLC
    • Nu erau mai mult decît două săptămîni de cînd se măritase. CREANGĂ, P. 114.
      surse: DLRLC
    • Mîndruța te-a lăsat, Cu altul s-a măritat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 100.
      surse: DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A da o fată în căsătorie.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 5 exemple
      exemple
      • Împăratul vrea să-și mărite fata. CREANGĂ, P. 77.
        surse: DLRLC
      • În loc să-și bată capu ca să mărite pe duduca, el umblă să se însoare. ALECSANDRI, T. I 338.
        surse: DLRLC
      • Plînsese o zi întreagă cînd auzise c-or să o mărite. NEGRUZZI, S. I 73.
        surse: DLRLC
      • El a măritat pe fiică-sa după un om bun și harnic. CREANGĂ, P. 294.
        surse: DLRLC
      • figurat Iar calul... spuma alb-o mărita Cu sînge roș ce picura Din strînsele zăbale. COȘBUC, P. I 195.
        surse: DLRLC
    • 1.2. regional (Despre un soț care se stabilește la gospodăria nevestei) A se însura.
      surse: DLRLC sinonime: însura
  • 2. tranzitiv familiar A vinde cu un preț derizoriu un lucru nefolositor sau de proastă calitate, a se descotorosi de ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • În sfîrșit, dur la deal, dur la vale, unul mai dă, altul mai lasă, și Prepeleac mărită capra! CREANGĂ, P. 43.
      surse: DLRLC

etimologie: