MĂRITAT s. n. Faptul de a (s e) mărita; măritiș, căsătorie. Nu voia să audă de măritat, NEGRUZZI, S. I 105. Vai de măritatul tău, Că te-ai măritat cu dracu Și ți-i beutor bărbatu. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 185. ◊ Loc. adj. De măritat = (despre o fată) în vîrstă potrivită pentru căsătorie.