10 definiții pentru măritare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MĂRITARE s. f. Măritat1. – V. mărita.
măritare sf [At: (a. 1784) IORGA, S. D. XVI, 339 / Pl: (rar) ~tări / E: mărita] 1 (Asr) Măritat1 (1). 2 (Reg; îs) ~a urzicilor Înflorire și maturizare a urzicilor, după care nu mai sunt bune de mâncat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MĂRITARE s. f. (Rar) Măritat1. – V. mărita.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
MĂRITARE s. f. (Rar) Măritiș. După multe ademeneli, o înduplecă de măritare. SEVASTOS, N. 203. O haină de doliu ar fi trebuit să port de la măritarea mea. NEGRUZZI, S. III 183.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
măritare s. f., g.-d. art. măritării
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
măritare s. f., g.-d. art. măritării
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
măritare s. f., g.-d. art. măritării
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MĂRITARE s. v. căsătorie, măritat, măritiș.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
măritare s. v. CĂSĂTORIE. MĂRITAT. MĂRITIȘ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MĂRITÁRE s. f. 1. (Astăzi rar) Măritat1. Marie țiganca după măritare iâi a ieși stiarpă (a. 1 784). IORGA, S. D. XVI, 339. În ziua a doua era prescris a se face țeremonialul măritărei dupre ritul tatar. ASACHI, S. L. II, 55. Acolo nu va fi nici însurare, nici măritare, ci vor fi toți într-o potrivă. ALEXANDRIA, 148/17. O haină de doliu ar fi trebuit să port de la măritarea mea. NEGRUZZI, S. III, 183. Că mai sînt în lume fete. . . Cari așteaptă măritare. F (1 886), 332. 2. (Regional ; în sintagma) Măritarea urzicilor = înflorire și maturizare a urzicilor, după care nu mai sînt bune de mîncat. Cf. m ă r i t a t2 (2). MARIAN, S. R. II, 280. – V. mărita.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
măritare, măritărisubstantiv feminin
-
- După multe ademeneli, o înduplecă de măritare. SEVASTOS, N. 203. DLRLC
- O haină de doliu ar fi trebuit să port de la măritarea mea. NEGRUZZI, S. III 183. DLRLC
-
etimologie:
- mărita DEX '98 DEX '09