mărita vb. 1. I 1 refl. (despre fete, femei) a (se) căsători, <pop.> a se desfeti, <înv.> a (se) nevesti. Tânăra s-a măritat fără voia părinților. 2 tr. (compl. indică fete; de obicei urmat de determ. introduse prin prep. „cu” sau, pop. „după”) a căsători, <pop. și fam.> a da², <înv.> a împreuna, <fran.> a maria. Părinții au măritat-o cu un bărbat bogat. II tr. fig. (fam.; glum.; compl. indică obiecte nefolositoare, inutile etc.) v. Arunca. Azvârli.