16 definiții pentru măduvă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MẮDUVĂ s. f. 1. Substanță moale, de culoare gălbuie sau roșie, aflată în canalul oaselor, care ajută la formarea sângelui și a țesutului osos. ◊ Măduva spinării = parte a sistemului nervos central aflată în interiorul coloanei vertebrale, care coordonează reflexele necondiționate somatice și vegetative medulare; rahis. ◊ Loc. adv. Până în măduvă sau până în (sau la) măduva oaselor = până în adâncul ființei, al sufletului; profund, adânc. 2. Zona interioară, centrală, moale a tulpinii plantelor; inima (tulpinii); p. restr. sevă, mâzgă. 3. Fig. (Rar) Partea esențială a unui lucru, fondul unei probleme, al unei opere etc.; esență, miez. – Lat. medulla.

MẮDUVĂ s. f. 1. Substanță moale, de culoare gălbuie sau roșie, aflată în canalul oaselor, care ajută la formarea sângelui și a țesutului osos. ◊ Măduva spinării = parte a sistemului nervos central aflată în interiorul coloanei vertebrale, care coordonează reflexele necondiționate somatice și vegetative medulare; rahis. ◊ Loc. adv. Până în măduvă sau până în (sau la) măduva oaselor = până în adâncul ființei, al sufletului; profund, adânc. 2. Zona interioară, centrală, moale a tulpinii plantelor; inima (tulpinii); p. restr. sevă, mâzgă. 3. Fig. (Rar) Partea esențială a unui lucru, fondul unei probleme, al unei opere etc.; esență, miez. – Lat. medulla.

măduvă sf [At: CORESI, L. 543/17 / V: (îrg) ~uhă (A și: mădu; Pl: ~uhe, ~uhi, ~uri), (reg) madu (A și: maduhă), măduă (A și: măduă), mădugă (A și: mădugă), măduhnă, măduie, moduă, modu~ / A și: (reg) mădu / Pl: (rar) ~ve / E: ml medulla] 1 Subtanță moale și grasă, de culoare gălbuie, aflată în canalul oaselor și care contribuie la formarea sângelui și a țesutului osos. 2 (Îs) ~va spinării Parte a sistemului nervos central, aflată în interiorul coloanei vertebrale. 3 (Pfm; îe) A-i îngheța (sau a-i degera cuiva) ~va-n oase (sau în ciolane etc.) (de frig) A-i fi foarte frig. 4 (Reg; îe) A-i cerca (cuiva) ~va și oasele A pune pe cineva la tot felul de încercări, pentru a afla cât prețuiește. 5 (Pfm; îlav) Până în (sau Ia) ~va oaselor (sau din oase) ori până în ~ Până în adâncul ființei, al sufletului. 6 (Îal) În cel mai înalt grad. 7 (Gmț; îs) ~ de miel Mâncare aleasă, rară. 8 (Trs; îs) ~ de ureche Cerumen. 9 (Fig) Cea mai importantă parte a unui lucru, a unei probleme, opere etc. Si: esență, miez, nucleu. 10 Tărie. 11 (Pan) Parte dinăuntru Vz inimă. 12 Zonă interioară, centrală, moale a tulpinii plantelor Si: inimă. 13 (Prc) Sevă. 14 (Trs) Ață mai tare care trece pe lângă cocleți de la un capăt la celălalt al ițelor Si: inima ițelor. 15 (Reg; îs) ~va luminii Feștilă a lumânării.

MĂDÚVĂ s. f. 1. Substanță moale aflată în interiorul oaselor, care ia parte la formarea sîngelui și ajută la formarea țesutului osos. Trecînd desculți prin vad. ne degera măduva-n oase de frig. CREANGĂ, A. 116. ◊ Măduva spinării = parte a sistemului nervos central, aflată în interiorul coloanei vertebrale, care are ca funcție principală coordonarea reflexelor medulare și conducerea știrilor la centrii nervoși. Expr. Pînă în măduvă sau pînă în (sau la) măduva oaselor = profund, adînc. Răsărea un soare, Anghelache, de te pătrundea pînă la măduva oaselor. PREDA, Î. 90. Roasă pînă-n măduvă, se surpă Putredă, o-ntreagă-mpărăție. BENIUC, V. 41. Sînt înveninat pînă în măduvă și pînă în vîrful degetelor. SADOVEANU, P. M. 126. 2. Zona centrală a tulpinii plantelor, puternic dezvoltată în unele cazuri (de ex. la soc). Stătea posomorît, ca un copac cu măduva uscată. REBREANU, I. 27. Să pună... Măduvă de soc, Fir de busuioc, Să fiarbă la foc. COȘBUC, P. II 148. Ce-i înalt cît pădurea Și nu vede de fel lumea? (Măduva, inima copacului). GOROVEI, C. 227. 3. Fig. (Rar) Partea cea mai importantă, cea mai bună, cea mai prețioasă a unui lucru; esență, miez.

MẮDUVĂ ~e f. 1) anat. Substanță moale care se află în cavitățile oaselor (la vertebrate și la om). ~a spinării. ◊ Până în (sau la) ~a oaselor până în adâncul sufletului, al ființei; la maximum. 2) Substanță vegetală moale din interiorul tulpinilor și rădăcinilor unor plante. /<lat. medulla

măduvă f. 1. substanța moale și grasă ce umple cavitatea oaselor: măduva spinării; 2. materie spongioasă ce s’află în cotorul unor vegetale; 3. fig. ce e mai substanțial: măduva unei cărți. [Vechiu-rom. măduo = lat. MEDULLA].

mădúvă (vest) și mắduvă (est) f., pl. e (lat. mĕdŭlla [de la medius, mijlociŭ], de unde s’a făcut mădúŭă, mădúhă [cum se aude și azĭ în dialect], apoĭ madúvă și [după văduvă] măduvă; it. midolla, pv. meola, fr. moelle, cat. madulla, sp. meollo, pg. miola. V. medular. Cp. cu nor). Substanța cea moale și grasă care se află în oasele lungĭ saŭ cea spongioasă și ușoară care se află în ramurile unor arborĭ (ca socu). Măduva spinăriĭ, creĭeru prelungit în coloana vertebrală. Măduva prelungită, bulbu rachidian. A-țĭ intra frigu (saŭ frica) în măduva oaselor, a-țĭ fi foarte frig (saŭ frică). Fig. Parte esențială: măduva uneĭ cărțĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mắduvă s. f., g.-d. art. mắduvei

măduvă s. f., g.-d. art. măduvei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MĂDUVĂ s. v. esență, fond, materie.

MĂDUVĂ s. 1. (ANAT.) măduva spinării = rahis. 2. (BOT.) inimă. (~ a tulpinii unui copac.)

MĂDUVĂ s. 1. (ANAT.) măduva spinării = rahis. 2. (BOT.) inimă. (~ a tulpinii unui copac.)

măduvă s. v. ESENȚĂ. FOND. MATERIE.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mădúvă s. f. – Miez, esență. – Var. (Trans., Banat) mădu(h)ă. Mr. măduă, megl. miduă. Lat. medŭlla (Pușcariu 1013; Candrea-Dens., 1114; REW 5463), cf. it. midolla, v. fr. meolle, (fr. moelle), prov. mezola, sp. meollo, port. miola. Pentru fonetism (măduă, cu suprimarea hiatului prin intermediul lui ν), cf. văduvă.Der. măduvos, adj. (care are multă măduvă).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

măduvă s. f. sg. (er.) spermă.

Intrare: măduvă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măduvă
  • măduva
plural
  • măduve
  • măduvele
genitiv-dativ singular
  • măduve
  • măduvei
plural
  • măduve
  • măduvelor
vocativ singular
plural

măduvă

  • 1. Substanță moale, de culoare gălbuie sau roșie, aflată în canalul oaselor, care ajută la formarea sângelui și a țesutului osos.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC diminutive: măduvioară attach_file un exemplu
    exemple
    • Trecînd desculți prin vad. ne degera măduva-n oase de frig. CREANGĂ, A. 116.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Măduva spinării = parte a sistemului nervos central aflată în interiorul coloanei vertebrale, care coordonează reflexele necondiționate somatice și vegetative medulare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: rahis
    • 1.2. locuțiune adverbială Până în măduvă sau până în (sau la) măduva oaselor = până în adâncul ființei, al sufletului.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: adânc (adj.) profund attach_file 3 exemple
      exemple
      • Răsărea un soare, Anghelache, de te pătrundea pînă la măduva oaselor. PREDA, Î. 90.
        surse: DLRLC
      • Roasă pînă-n măduvă, se surpă Putredă, o-ntreagă-mpărăție. BENIUC, V. 41.
        surse: DLRLC
      • Sînt înveninat pînă în măduvă și pînă în vîrful degetelor. SADOVEANU, P. M. 126.
        surse: DLRLC
  • 2. Zona interioară, centrală, moale a tulpinii plantelor; inima (tulpinii).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: inimă attach_file 3 exemple
    exemple
    • Stătea posomorît, ca un copac cu măduva uscată. REBREANU, I. 27.
      surse: DLRLC
    • Să pună... Măduvă de soc, Fir de busuioc, Să fiarbă la foc. COȘBUC, P. II 148.
      surse: DLRLC
    • Ce-i înalt cît pădurea Și nu vede de fel lumea? (Măduva, inima copacului). GOROVEI, C. 227.
      surse: DLRLC
  • 3. figurat rar Partea esențială a unui lucru, fondul unei probleme, al unei opere etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: esență fond materie miez

etimologie: