măduvă s.f. I 1 (anat.) <înv.> mojdan. Măduva ajută la formarea sângelui și a țesutului osos. 2 (bot.; mai ales la arbori) inimă, <înv.> gras. Copacul a fost tăiat pentru că măduva tulpinii a început să se usuce. 3 (bot.; la plante) sevă, suc, <pop.> lapte, mâzgă, must, mustăreață, <reg.> mâzgală, miericică, muc, mursă, usuc, <înv.> lapte vegetal, umezeală. Măduva circulă prin vasele libero-lemnoase ale plantelor. II fig. esență, fond, materie, <fig.> inimă, miez, nucleu, sămânță, sâmbure. Încearcă să pătrundă măduva lucrurilor. Umorul și autoironia constituie măduva personalității sale.