mădúvă (vest) și măduvă (est) f., pl. e (lat. mĕdŭlla [de la medius, mijlociŭ], de unde s’a făcut mădúŭă, mădúhă [cum se aude și azĭ în dialect], apoĭ madúvă și [după văduvă] măduvă; it. midolla, pv. meola, fr. moelle, cat. madulla, sp. meollo, pg. miola. V. medular. Cp. cu nor). Substanța cea moale și grasă care se află în oasele lungĭ saŭ cea spongioasă și ușoară care se află în ramurile unor arborĭ (ca socu). Măduva spinăriĭ, creĭeru prelungit în coloana vertebrală. Măduva prelungită, bulbu rachidian. A-țĭ intra frigu (saŭ frica) în măduva oaselor, a-țĭ fi foarte frig (saŭ frică). Fig. Parte esențială: măduva uneĭ cărțĭ.