măduvă sf [At: CORESI, L. 543/17 / V: (îrg) ~uhă (A și: măduhă; Pl: ~uhe, ~uhi, ~uri), (reg) maduhă (A și: maduhă), măduă (A și: măduă), mădugă (A și: mădugă), măduhnă, măduie, moduă, modu~ / A și: (reg) măduvă / Pl: (rar) ~ve / E: ml medulla] 1 Subtanță moale și grasă, de culoare gălbuie, aflată în canalul oaselor și care contribuie la formarea sângelui și a țesutului osos. 2 (Îs) ~va spinării Parte a sistemului nervos central, aflată în interiorul coloanei vertebrale. 3 (Pfm; îe) A-i îngheța (sau a-i degera cuiva) ~va-n oase (sau în ciolane etc.) (de frig) A-i fi foarte frig. 4 (Reg; îe) A-i cerca (cuiva) ~va și oasele A pune pe cineva la tot felul de încercări, pentru a afla cât prețuiește. 5 (Pfm; îlav) Până în (sau Ia) ~va oaselor (sau din oase) ori până în ~ Până în adâncul ființei, al sufletului. 6 (Îal) În cel mai înalt grad. 7 (Gmț; îs) ~ de miel Mâncare aleasă, rară. 8 (Trs; îs) ~ de ureche Cerumen. 9 (Fig) Cea mai importantă parte a unui lucru, a unei probleme, opere etc. Si: esență, miez, nucleu. 10 Tărie. 11 (Pan) Parte dinăuntru Vz inimă. 12 Zonă interioară, centrală, moale a tulpinii plantelor Si: inimă. 13 (Prc) Sevă. 14 (Trs) Ață mai tare care trece pe lângă cocleți de la un capăt la celălalt al ițelor Si: inima ițelor. 15 (Reg; îs) ~va luminii Feștilă a lumânării.