2 intrări

40 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÂNGÂIÉRE, mângâieri, s. f. Acțiunea de a (se) mângâia și rezultatul ei. – V. mângâia.

mângâiere sf [At: PSALT. 197 / P: ~gâ-ie~ / V: (îrg) ~găi~, (înv) ~iare, ~găiare, măn~, mângăiere, măngăiare / Pl: ~ri / E: mângâia] 1 (Înv) Încurajare. 2 Consolare. 3 Ceea ce constituie o consolare, un sprijin, un ajutor pentru cineva. 4 Satisfacție. 5 Atingere ușoară cu palma în semn de afecțiune, de dragoste Si: dezmierdare (1), (rar) mângâietură (5). 6 Frecare ușoară cu palma sau cu degetele Si: (rar) mângâietură (6). 7 (Reg; îs) ~a nevestei Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 8 (Reg) Melodie după care se execută dansul mângâierea (6) nevestei. 9 (Bot; reg; îc) ~a apelor Silur (Euphrasia stricta).

MÂNGÂIÉRE, mângâieri, s. f. Acțiunea de a (se) mângâia și rezultatul ei. [Pr.: -gâ-ie-] – V. mângâia.

MÂNGÂIÉRE ~i f. 1) v. A MÂNGÂIA. 2) Vorbă sau gest plin de dragoste, prin care se mângâie; alinare. [G.-D. mângâierii] /v. a mângâia

mângâiere f. acțiunea de a mângâia, consolațiune.

MÂNGÂIÁ, mấngâi, vb. I. 1. Tranz. A atinge (pe cineva) ușor (și repetat) cu palma în semn de dragoste; a dezmierda, a alinta. ♦ (Ir.) A lovi, a bate. 2. Tranz. și refl. A căuta să(-și) aline sau a(-și) alina mâhnirea, durerea, suferința etc.; a (se) consola, a (se) încuraja. 3. Tranz. A bucura, a desfăta, a încânta. – Lat. *manganeare.

măngăia v vz mângâia

măngâia v vz mângâia

măngâiere sf vz mângâiere

mângăiare sf vz mângâiere

mângăiere sf vz mângâiere

mângâi v vz mângâia

mângâi v vz mângâia

mângâia [At: PSALT. 110 / P: ~gâ-ia / V: (îvr) măngăia, măn~, ~gâia, (reg; cscj) ~gâi, (înv; cscj) măngăi, ~găi, ~gui / Pzi: mângâi (A și: mângâi), (reg) ~iez / E: ml *manganeare cf gr μαγγανεύω „amăgesc”] 1 vt (Înv) A vrăji. 2 vt (Înv) A sfătui. 3 vr (Înv) A-și face curaj. 4 vr (Înv) A se îndrepta. 5-6 vt (înv) vrp A alina mâhnirea, durerea, suferința cuiva prin vorbe sau gesturi de încurajare, de consolare etc. 7 vt (Înv) A ajuta din punct de vedere material. 8-9 vtr (Îrg) A (se) liniști. 10 vt A bucura. 11 vt (C. i. ființe sau părți ale corpului lor) A atinge ușor cu palma în semn de afecțiune, de dragoste Si: a dezmierda, (reg) a adia, a nineri Vz alinta, giugiuli. 12 vt A freca ușor cu palma, cu degetele. 13 vt (Pop; îe) A ~ plosca A bea mult. 14 vt (Irn) A bate. 15 vt (Rar) A răsfăța.

mângâiare sf vz mângâiere

MÂNGÂIÁ, mấngâi, vb. I. 1. Tranz. A atinge (pe cineva) ușor (și repetat) cu palma în semn de dragoste; a dezmierda, a alinta. ♦ (Ir.) A lovi, a bate. 2. Tranz. și refl. A căuta să(-și) aline sau a(-și) alina mâhnirea, durerea, suferința etc.; a (se) consola, a (se) încuraja. 3. Tranz. A bucura, a desfăta, a încânta. [Pr.: -gâ-ia] – Lat. *manganeare.

MÎNGĂIÉRE s. f. v. mîngîiere.

MÎNGÎIÁ, mîngîi, vb. I. Tranz. 1. A atinge netezind ușor cu palma în semn de dragoste (uneori și ca un gest reflex); a dezmierda, a alinta. Își mîngîia mustăcioara pe care și-o lăsase de curînd. DUMITRIU, N. 281. Bătrîna îi mîngîia capul plecat pe lada cu portocale. ARGHEZI, P. T. 117. O mîngîiedar apoi, desfăcîndu-se de îmbrățoșerile ei, se avîntă pe șaua calului. EMINESCU, N. 13. ◊ Fig. În aerul luminos pluteau miresme de pămînt umed, de fînețe răcorite; soarele deasupra pădurii mîngîia viața cu dragoste caldă. SADOVEANU, O. I 309. Visele mi se împlineau... acele vise care îmi mîngîiaseră viața tristă de școală. BART, S. M. 11. Cu zîmbetul tău dulce tu mîngîi ochii mei. EMINESCU, O. I 213. ♦ (Ironic) A lovi, a bate. Începe a ne pofti pe fiecare la Bălan și a ne mîngîia cu sfîntul ierarh Nicolaie (= biciul). CREANGĂ, A. 4. 2. A liniști, a potoli; a împăca pe cineva. Las’, mamă, că lumea asta nu-i numai cît se vede cu ochii, zicea bădița Vasile mîngîind-o. CREANGĂ, O. A. 37. Neștiind cum s-o mîngîi, am început și eu a plînge. NEGRUZZI, S. I 52. ♦ Refl. A se împăca cu o idee, cu o stare, cu o situație; a se consola. Noi, bătrînii, căutăm să veselim ceasurile cîte ne mai rămîn de trăit, pentru ca să ne mîngîiem de cele care au trecut. ALECSANDRI, T. I 42. Am sfîrșit prin... a ne mîngîia de poznașele isprăvi a timpului. NEGRUZZI, S.I 68. ♦ A bucura, a desfăta. Un suvenir poetic... mîngîie și-nvie duioasă inima mea. ALECSANDRI, P. I 121. – Accentuat și: (prez. ind.) mîngî́i.

MÎNGÎIÉRE, mîngîieri, s. f. Acțiunea de a mîngîia. 1. Dezmierdare, alintare, gest cu care se mîngîie. Dacă nu-ți ieșeam în drum, Ai fi dat cu bucurie Altuia străin, nu mie, Mîngîierile de-acum. TOPÎRCEANU, M. 58. ◊ Fig. Pe fereastra deschisă, veneau mîngîierile verii. SADOVEANU, O. I 268. 2. Încurajare, îmbărbătare; consolare. Amintirea zilelor bune e de multe ori o mîngîiere în ceasuri triste. SADOVEANU, O. VI 525. N-am altă mîngîiere mai vie pe pămînt Decît să-nalț la tine duioasa mea gîndire. ALECSANDRI, O. 124. ♦ Persoană (sau obiect) care mîngîie, încurajează, sprijină. Numai tu, tată, ești mîngîierea noastră. ISPIRESCU, L. 12. Domnița Manda era singura mîngîiere ce-i lăsase o soție mult iubită. NEGRUZZI, S. I 105. 3. Satisfacție, mulțumire, plăcere. Nu au nici chiar mîngîierea de a-și putea tipări scrierile, din lipsă de mijloace. MACEDONSKI, O. IV 6. Cartea îți aduce și oarecare mîngîiere. CREANGĂ, A. 22. – Variantă: mîngăiére s. f.

A MÂNGÂIÁ mângâi tranz. 1) (mai ales copii) A netezi ușor cu palma în semn de afecțiune; a dezmierda; a alinta. 2) A alina cu vorbe pline de afecțiune durerea, mâhnirea, suferințele etc.; a consola. 3) fig. fam. A lovi cu putere și brutalitate; a bate. 4) fig. A umple de bucurie și admirație; a fermeca; a încânta; a vrăji; a fascina. Peisajul îți mângâie privirea. /<lat. manganeare

arată toate definițiile

Intrare: mângâiere
mângâiere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mângâiere
  • mângâierea
plural
  • mângâieri
  • mângâierile
genitiv-dativ singular
  • mângâieri
  • mângâierii
plural
  • mângâieri
  • mângâierilor
vocativ singular
plural
mângâiare substantiv feminin
substantiv feminin (F115)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mângâiare
  • mângâiarea
plural
  • mângâieri
  • mângâierile
genitiv-dativ singular
  • mângâieri
  • mângâierii
plural
  • mângâieri
  • mângâierilor
vocativ singular
plural
mângăiare substantiv feminin
substantiv feminin (F115)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mângăiare
  • mângăiarea
plural
  • mângăieri
  • mângăierile
genitiv-dativ singular
  • mângăieri
  • mângăierii
plural
  • mângăieri
  • mângăierilor
vocativ singular
plural
măngăiere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măngăiere
  • măngăierea
plural
  • măngăieri
  • măngăierile
genitiv-dativ singular
  • măngăieri
  • măngăierii
plural
  • măngăieri
  • măngăierilor
vocativ singular
plural
mângăiere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mângăiere
  • mângăierea
plural
  • mângăieri
  • mângăierile
genitiv-dativ singular
  • mângăieri
  • mângăierii
plural
  • mângăieri
  • mângăierilor
vocativ singular
plural
Intrare: mângâia
verb (VT105)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mângâia
  • mângâiere
  • mângâiat
  • mângâiatu‑
  • mângâind
  • mângâindu‑
singular plural
  • mângâie
  • mângâiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mângâi
(să)
  • mângâi
  • mângâiam
  • mângâiai
  • mângâiasem
a II-a (tu)
  • mângâi
(să)
  • mângâi
  • mângâiai
  • mângâiași
  • mângâiaseși
a III-a (el, ea)
  • mângâie
(să)
  • mângâie
  • mângâia
  • mângâie
  • mângâiase
plural I (noi)
  • mângâiem
(să)
  • mângâiem
  • mângâiam
  • mângâiarăm
  • mângâiaserăm
  • mângâiasem
a II-a (voi)
  • mângâiați
(să)
  • mângâiați
  • mângâiați
  • mângâiarăți
  • mângâiaserăți
  • mângâiaseți
a III-a (ei, ele)
  • mângâie
(să)
  • mângâie
  • mângâiau
  • mângâia
  • mângâiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mângâiere mângâiare mângăiare măngăiere mângăiere

  • 1. Acțiunea de a (se) mângâia și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Gest cu care se mângâie.
      exemple
      • Dacă nu-ți ieșeam în drum, Ai fi dat cu bucurie Altuia străin, nu mie, Mîngîierile de-acum. TOPÎRCEANU, M. 58.
        surse: DLRLC
      • figurat Pe fereastra deschisă, veneau mîngîierile verii. SADOVEANU, O. I 268.
        surse: DLRLC
    • exemple
      • Amintirea zilelor bune e de multe ori o mîngîiere în ceasuri triste. SADOVEANU, O. VI 525.
        surse: DLRLC
      • N-am altă mîngîiere mai vie pe pămînt Decît să-nalț la tine duioasa mea gîndire. ALECSANDRI, O. 124.
        surse: DLRLC
      • 1.2.1. Persoană (sau obiect) care mângâie, încurajează, sprijină.
        surse: DLRLC 2 exemple
        exemple
        • Numai tu, tată, ești mîngîierea noastră. ISPIRESCU, L. 12.
          surse: DLRLC
        • Domnița Manda era singura mîngîiere ce-i lăsase o soție mult iubită. NEGRUZZI, S. I 105.
          surse: DLRLC
    • exemple
      • Nu au nici chiar mîngîierea de a-și putea tipări scrierile, din lipsă de mijloace. MACEDONSKI, O. IV 6.
        surse: DLRLC
      • Cartea îți aduce și oarecare mîngîiere. CREANGĂ, A. 22.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi mângâia
    surse: DEX '98 DEX '09

mângâia

  • 1. tranzitiv A atinge (pe cineva) ușor (și repetat) cu palma în semn de dragoste.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: alinta dezmierda 6 exemple
    exemple
    • Își mîngîia mustăcioara pe care și-o lăsase de curînd. DUMITRIU, N. 281.
      surse: DLRLC
    • Bătrîna îi mîngîia capul plecat pe lada cu portocale. ARGHEZI, P. T. 117.
      surse: DLRLC
    • O mîngîie – dar apoi, desfăcîndu-se de îmbrățoșerile ei, se avîntă pe șaua calului. EMINESCU, N. 13.
      surse: DLRLC
    • figurat În aerul luminos pluteau miresme de pămînt umed, de fînețe răcorite; soarele deasupra pădurii mîngîia viața cu dragoste caldă. SADOVEANU, O. I 309.
      surse: DLRLC
    • figurat Visele mi se împlineau... acele vise care îmi mîngîiaseră viața tristă de școală. BART, S. M. 11.
      surse: DLRLC
    • figurat Cu zîmbetul tău dulce tu mîngîi ochii mei. EMINESCU, O. I 213.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Începe a ne pofti pe fiecare la Bălan și a ne mîngîia cu sfîntul ierarh Nicolaie (= biciul). CREANGĂ, A. 4.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv reflexiv A căuta să(-și) aline sau a(-și) alina mâhnirea, durerea, suferința etc.; a (se) consola, a (se) încuraja.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: alina consola încuraja 2 exemple
    exemple
    • Noi, bătrînii, căutăm să veselim ceasurile cîte ne mai rămîn de trăit, pentru ca să ne mîngîiem de cele care au trecut. ALECSANDRI, T. I 42.
      surse: DLRLC
    • Am sfîrșit prin... a ne mîngîia de poznașele isprăvi a timpului. NEGRUZZI, S.I 68.
      surse: DLRLC
    • 2.1. A liniști, a potoli; a împăca pe cineva.
      exemple
      • Las’, mamă, că lumea asta nu-i numai cît se vede cu ochii, zicea bădița Vasile mîngîind-o. CREANGĂ, O. A. 37.
        surse: DLRLC
      • Neștiind cum s-o mîngîi, am început și eu a plînge. NEGRUZZI, S. I 52.
        surse: DLRLC
  • exemple
    • Un suvenir poetic... mîngîie și-nvie duioasă inima mea. ALECSANDRI, P. I 121.
      surse: DLRLC

etimologie: