2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LUCÍRE, luciri, s. f. Faptul de a luci; strălucire. – V. luci.

LUCÍRE, luciri, s. f. Faptul de a luci; strălucire. – V. luci.

lucire sf [At: PSALT. 322 / Pl: ~ri / E: luci] 1 Răspândire de lumină Si: sclipire. 2-3 Strălucire (de scurtă durată) Si: sclipire, scânteiere, scăpărare, fulgerare. 4 Lumină slabă, difuză, produsă de un astru sau de o altă sursă de lumină. 5 (Lpl) Raze luminoase. 6 (Înv; fig) Celebritate. 7 (Rar; lpl) Manifestări ale unei persoane care se remarcă prin calități deosebite. 8 (Fig) Sclipire deosebită a ochilor, exprimând o emoție puternică, o dorință etc. 9 Strălucire produsă prin reflectarea luminii. 10 Reflex luminos sau strălucitor produs de unele corpuri, metale, pietre prețioase. 11 (Rar) Suprafață strălucitoare a anumitor obiecte, având calitatea de a răsfrânge razele de lumină. 12 (Îvr) Întindere de apă Si: mare. 13 (Fig) Înfiripare a unui gând, a unei imagini, a unui sentiment etc. 14 (Fig) Semn abia perceptibil Si: urmă.

LUCÍRE, luciri, s. f. Faptul de a luci, răspîndire de lumină; strălucire. O dungă de soare s-arată și-i crește pe șesuri lucirea, Și iată-l în toată mărirea Puterii pe veci! COȘBUC, P. II 9. A faclelor lucire răzbind prin pînza fină Răsfrîng o dureroasă lumină din lumină. EMINESCU, O. I 96. În poiana tăinuită, unde zbor luciri de lună, Floarea oaspeților luncii cu grăbire se adună. ALECSANDRI, P. A. 124. ♦ Scînteiere, sclipire. În soarele dimineții hainele lui aveau luciri și o piatră scumpă îi fulgera la cușmă. SADOVEANU, O. VII 9. Strălucea departe o lucire de ape. C. PETRESCU, S. 9. Fata tresări de mulțumire. Lucirea ochilor ei străbătea întunericul nopții. REBREANU, I. 81.

lucire f. lumină (mare sau mică): luciri de lună AL.

lucíre f. Strălucire, lucoare.

LUCÍ, lucesc, vb. IV. Intranz. 1. A răspândi lumină; a străluci, a lumina. 2. A sclipi din cauza luminii; a scânteia. ♦ (Despre ochi) A avea o strălucire deosebită, exprimând o emoție, o dorință etc. 3. Fig. (Despre idei, sentimente) A apărea în mod brusc sau pentru scurt timp. ♦ A se remarca prin calități deosebite. – Lat. *lucire (= lucere).

LUCÍ, lucesc, vb. IV. Intranz. 1. A răspândi lumină; a străluci, a lumina. 2. A sclipi din cauza luminii; a scânteia. ♦ (Despre ochi) A avea o strălucire deosebită, exprimând o emoție, o dorință etc. 3. Fig. (Despre idei, sentimente) A apărea în mod brusc sau pentru scurt timp. ♦ A se remarca prin calități deosebite. – Lat. *lucire (= lucere).

luci1 [At: DOSOFTEI, PS. 27/14 / Pzi: lucesc / E: ml luceo, -ere] 1 vi (D. aștri sau alte surse de lumină) A răspândi lumină (1). 2 vi (Pex) A străluci. 3 vi (D. ochi) A avea o strălucire deosebită, exprimând o emoție, o dorință etc. Si: a scânteia, a sclipi. 4 vi (Pfm; îe) A-i ~ ochii departe A dori altceva decât ceea ce i se oferă. 5 vi (D. obiecte cu suprafața netedă) A sclipi din cauza luminii. 6-7 vi (Fig; d. idei, sentimente) A apărea (în mod brusc sau) pentru scurt timp. 8 vi (Fig; d. oameni) A se remarca prin calități deosebite. 9 vt (Ban; Mun) A mângâia.

LUCÍ, lucesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre soare, aștri și alte izvoare de lumină) A răspîndi lumină, a fi luminos, a străluci. Afară stătuse ploaia; printre pîlcuri de nouri lucea din cînd în cînd soarele. SADOVEANU, O. IV 332. Pe munte lucește o flacără mică Cu raze ce taie-ntunerecul larg. EMINESCU, O. IV 157. Alba lună sus lucește Ca icoană de argint. ALECSANDRI, O. 221. Stelele... Luceau ca niște candeli aprinse p-un mormînt. ALEXANDRESCU, P. 140. 2. A reflecta lumină, a sclipi din cauza luminii, a scînteia. Fierul plugului, uns bine, lucea în soare. CAMILAR, TEM. 317. În fund, în văi, lucea un iaz. SADOVEANU, O. VII 81. Ude, negre, luceau cheiurile de piatră de-a lungul portului aproape gol. BART, E. 233. ♦ (Despre ochi) A fi plin de strălucire, de viață, de foc; a fi expresiv, a sclipi. Sub arcurile sprîncenilor, luceau doi ochi negri și plini de foc. DUNĂREANU, CH. 177. Baciu era om tînăr și ochii luceau în capul lui ca la un drac. POPESCU, B. III 88. Dar ochii mari și minunați Lucesc adînc himeric, Ca două patimi fără saț Și pline de-ntuneric. EMINESCU, O. I 172. ◊ (Cu inversarea construcției) Ospătaseră puțintel, ș-acuma trupurile trudite ar fi cerut hodină; dar suferința care lucea ca o nebunie în ochii lui Tudor îi ținea pe tustrei treji. SADOVEANU, O. VII 63. 3. Fig. (Despre idei, sentimente) A apărea în mod brusc sau pentru scurt timp; a izbucni. Deodată îmi lucește în minte minunatul vers al poetului. SADOVEANU, O. VII 210. În ochii lui Zaharia Duhu nu luci însă ascuțimea nici unei ironii. C. PETRESCU, A. 398. ♦ A se evidenția prin calități deosebite. (Poetic) Multe flori lucesc în lume. ALECSANDRI, P. A. 64. – Prez. ind. pers. 3 sg. și: (rar) luce (EMINESCU, O. I 68).

A LUCÍ pers. 3 ~éște intranz. 1) (despre surse de lumină, corpuri) A răspândi lumină; a arde; a lumina. 2) A avea luciu, reflectând emanația unei surse de lumină. 3) fig. (despre lucruri) A părea că luminează (din cauza curățeniei); a sclipi; a străluci. 4) fig. (despre ochi) A avea o strălucire deosebită (din cauza unei emoții puternice); a scânteia; a sclipi. 5) fig. (despre idei, gânduri) A apărea pentru scurt timp în minte. /<lat. lucire

lucì v 1. a lumina (vorbind mai ales de soare); 2. a străluci. [Lat. LUCESCERE].

lucésc v. intr. (lat. lûcesco, lûcire îld. lûcére, d. lux, lûcis, lumină, rudă cu vgr. leukós, alb. și got. liuhath, germ. licht, lumină; pv. pg. luzir, vfr. luisir, nfr. luire, sp. lucir. V. strălucesc, lumină). Strălucesc, am splendoare: auru, diamantu, scînteĭa, focu lucește.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lucíre s. f., g.-d. art. lucírii; pl. lucíri

lucíre s. f., g.-d. art. lucírii; pl. lucíri

lucí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lucésc, imperf. 3 sg. luceá; conj. prez. 3 să luceáscă

lucí vb., ind. prez. 3 pl. lucéște, imperf. 3 sg. luceá; conj. prez. 3 sg. și pl. luceáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LUCÍRE s. 1. v. sclipire. 2. v. strălucire. 3. licărire, scăpărare, scânteiere, sclipire, sticlire, strălucire. (O ciudată ~ a ochilor.)

LUCIRE s. 1. licăr, licărire, licărit, scăpărare, scăpărat, scînteie, scînteiere, sclipeală, sclipire, sclipit, străfulgerare, (rar) licăriș, sclipitură, zare, (pop. și fam.) sclipet, (înv.) scăpărătură. (O ~ de lumină.) 2. scînteiere, sclipire, sticlire, strălucire, (rar) străluciu, străluminare, (înv.) lucoare, strălucoare. (~ diamantului.) 3. licărire, scăpărare, scînteiere, sclipire, sticlire, strălucire. (O ciudată ~ a ochilor.)

arată toate definițiile

Intrare: lucire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lucire
  • lucirea
plural
  • luciri
  • lucirile
genitiv-dativ singular
  • luciri
  • lucirii
plural
  • luciri
  • lucirilor
vocativ singular
plural
Intrare: luci (vb.)
verb (V406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • luci
  • lucire
  • lucit
  • lucitu‑
  • lucind
  • lucindu‑
singular plural
  • lucește
  • luciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lucesc
(să)
  • lucesc
  • luceam
  • lucii
  • lucisem
a II-a (tu)
  • lucești
(să)
  • lucești
  • luceai
  • luciși
  • luciseși
a III-a (el, ea)
  • lucește
(să)
  • lucească
  • lucea
  • luci
  • lucise
plural I (noi)
  • lucim
(să)
  • lucim
  • luceam
  • lucirăm
  • luciserăm
  • lucisem
a II-a (voi)
  • luciți
(să)
  • luciți
  • luceați
  • lucirăți
  • luciserăți
  • luciseți
a III-a (ei, ele)
  • lucesc
(să)
  • lucească
  • luceau
  • luci
  • luciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

lucire

  • 1. Faptul de a luci.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: strălucire 3 exemple
    exemple
    • O dungă de soare s-arată și-i crește pe șesuri lucirea, Și iată-l în toată mărirea Puterii pe veci! COȘBUC, P. II 9.
      surse: DLRLC
    • A faclelor lucire răzbind prin pînza fină Răsfrîng o dureroasă lumină din lumină. EMINESCU, O. I 96.
      surse: DLRLC
    • În poiana tăinuită, unde zbor luciri de lună, Floarea oaspeților luncii cu grăbire se adună. ALECSANDRI, P. A. 124.
      surse: DLRLC
    • exemple
      • În soarele dimineții hainele lui aveau luciri și o piatră scumpă îi fulgera la cușmă. SADOVEANU, O. VII 9.
        surse: DLRLC
      • Strălucea departe o lucire de ape. C. PETRESCU, S. 9.
        surse: DLRLC
      • Fata tresări de mulțumire. Lucirea ochilor ei străbătea întunericul nopții. REBREANU, I. 81.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi luci
    surse: DEX '98 DEX '09

luci (vb.)

  • 1. A răspândi lumină.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: lumina străluci 4 exemple
    exemple
    • Afară stătuse ploaia; printre pîlcuri de nouri lucea din cînd în cînd soarele. SADOVEANU, O. IV 332.
      surse: DLRLC
    • Pe munte lucește o flacără mică Cu raze ce taie-ntunerecul larg. EMINESCU, O. IV 157.
      surse: DLRLC
    • Alba lună sus lucește Ca icoană de argint. ALECSANDRI, O. 221.
      surse: DLRLC
    • Stelele... Luceau ca niște candeli aprinse p-un mormînt. ALEXANDRESCU, P. 140.
      surse: DLRLC
  • 2. A sclipi din cauza luminii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: scânteia 3 exemple
    exemple
    • Fierul plugului, uns bine, lucea în soare. CAMILAR, TEM. 317.
      surse: DLRLC
    • În fund, în văi, lucea un iaz. SADOVEANU, O. VII 81.
      surse: DLRLC
    • Ude, negre, luceau cheiurile de piatră de-a lungul portului aproape gol. BART, E. 233.
      surse: DLRLC
    • 2.1. (Despre ochi) A avea o strălucire deosebită, exprimând o emoție, o dorință etc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: sclipi 4 exemple
      exemple
      • Sub arcurile sprîncenilor, luceau doi ochi negri și plini de foc. DUNĂREANU, CH. 177.
        surse: DLRLC
      • Baciu era om tînăr și ochii luceau în capul lui ca la un drac. POPESCU, B. III 88.
        surse: DLRLC
      • Dar ochii mari și minunați Lucesc adînc himeric, Ca două patimi fără saț Și pline de-ntuneric. EMINESCU, O. I 172.
        surse: DLRLC
      • Ospătaseră puțintel, ș-acuma trupurile trudite ar fi cerut hodină; dar suferința care lucea ca o nebunie în ochii lui Tudor îi ținea pe tustrei treji. SADOVEANU, O. VII 63.
        surse: DLRLC
  • 3. figurat (Despre idei, sentimente) A apărea în mod brusc sau pentru scurt timp.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: izbucni 2 exemple
    exemple
    • Deodată îmi lucește în minte minunatul vers al poetului. SADOVEANU, O. VII 210.
      surse: DLRLC
    • În ochii lui Zaharia Duhu nu luci însă ascuțimea nici unei ironii. C. PETRESCU, A. 398.
      surse: DLRLC
    • 3.1. A se remarca prin calități deosebite.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • poetic Multe flori lucesc în lume. ALECSANDRI, P. A. 64.
        surse: DLRLC
  • comentariu rar Prezent indicativ persoana a 3-a singular și: luce.
    surse: DLRLC

etimologie: