2 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LOCUÍT, -Ă, locuiți, -te, adj. (Despre case, ținuturi etc.) În care locuiește cineva, unde sunt oameni. – V. locui.

LOCUÍT, -Ă, locuiți, -te, adj. (Despre case, ținuturi etc.) În care locuiește cineva, unde sunt oameni. – V. locui.

locuit, ~ă a [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie, 177v/124 / V: (înv) lăc~ / Pl: ~iți, ~e / E: locui] 1-2 (D. case, orașe etc.) În care locuiește (1-2) cineva. 3 (D. regiuni, zone etc.) Cu locuitori Si: populat. 4-5 (Înv; d. persoane) Care locuiește (1-2) undeva Si: (înv) locuitor (1-2). 6 (Îvr) Care trăiește în concubinaj Si: (îvr) locuitor (2).

LOCUÍT, -Ă, locuiți, -te, adj. (Despre o casă, un oraș, o regiune etc.) În care locuiește cineva, ocupat de locatari. Casă locuită.Peștera adîncă, în vechime locuită. ALEXANDRESCU, P. 137.

LOCUÍT ~tă (~ți, ~te) (despre case, regiuni, ținuturi etc.) În care locuiește cineva; unde trăiesc oameni. [Sil. -cu-it] /v. a locui

LOCUÍ, locuiesc, vb. IV. 1. Intranz. A-și avea domiciliul undeva, a fi stabilit cu locuința undeva; a sta, a ședea undeva, a domicilia. 2. Tranz. (Înv.) A așeza pe cineva într-un loc; a stabili, a coloniza. – Din magh. lakni (după loc).

LOCUÍ, locuiesc, vb. IV. 1. Intranz. A-și avea domiciliul undeva, a fi stabilit cu locuința undeva; a sta, a ședea undeva, a domicilia. 2. Tranz. (Înv.) A așeza pe cineva într-un loc; a stabili, a coloniza. – Din magh. lakni (după loc).

locui [At: PSALT. HUR. 27r/2 / V: (înv) lăc~, (îvr) luc~ / Pzi: ~esc / E: mg lakni cf loc] 1 vi A-și avea domiciliul undeva. 2 vi A trăi undeva Si: a sta, (pfm) a ședea, (îvp) a sălășlui. 3 vi (Pex; d. păsări, animale, insecte) A-și avea cuibul, vizuina etc. undeva. 4 vi (De obicei urmat de determinări temporale) A rămâne undeva sau la cineva o vreme Si: a se opri, a poposi, (reg) a mânea. 5 vi (Rel; înv) A continua să existe (în conștiința oamenilor) Si: a dăinui, a dura, a persista, (îvp) a sta. 6 vi (Înv) A se afla undeva sau la cineva Si: a exista, a trăi, (înv) a viețui. 7 vi (Înv; d. organe ale corpului omenesc) A se afla. 8 vi (Înv; d. afecțiuni) A fi localizat. 9 vi (Înv) A-și petrece viața într-un anumit fel Si: a trăi. 10 vi A conviețui. 11 vi (Înv) A trăi în concubinaj Si: (pop) a se ține. 12 vt (Înv) A ocupa un loc pentru a se stabili Si: a popula. 13 vt (Înv) A fi răspândit într-o anumită regiune Si: a popula. 14 vt (Înv; c. i. oameni, populații etc.) A așeza într-un loc Si: a coloniza, a stabili.

LOCUÍ, locuiesc, vb. IV. 1. Intranz. A-și avea domiciliul, a fi stabilit cu locuința undeva. V. sta, ședea. Cu Haralambie Oanță se considera prieten. Locuiesc pe aceeași stradă. SAHIA, N. 95. Locuiam într-un sat de pe malul stîng al Buzăului. ODOBESCU, S. III 22. Acum și locuiau împreună. NEGRUZZI, S. I 47. ◊ Tranz. (Rar) Am putea locui lumea satelor. EMINESCU, N. 33. El locuiește un măreț palat de vară. ALECSANDRI, P. III 83. 2. Tranz. (Învechit) A așeza pe cineva într-un loc; a coloniza. Drumul mare este prin mijlocul a cîteva sate de unguri, aduși și locuiți aice de domnii romîni. NEGRUZZI, S. I 193. ◊ Refl. Multe familii bogate ce se locuiseră în țară, pribegiră. NEGRUZZI, S. I 144.

A LOCUÍ ~iésc 1. intranz. A fi așezat cu traiul (undeva); a trăi. 2. tranz. înv.A instala cu traiul (într-un loc nou). /<ung. lakni

lăcuì (locuì) v. a ședea într’un loc, a trăi undeva. [Ung. LAKN[1], forma literară locui a fost modelată după loc, cu care n’are de a face].

  1. Etimonul corect ortografiat este LAKNI. — Ladislau Strifler

locuì v. a ședea într’un loc, a trăi undeva. [V. lăcuì].

1) lăcuĭésc (vechĭ) și locuĭésc v. intr. (ung. lakni, a locui. Locuĭesc supt infl. luĭ loc). Șed, îs stabilit într’un loc: a locui într’o casă, într’un oraș, la țară. V. tr. Barbariĭ locuĭaŭ odinioară Dacia.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

locuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. locuiésc, imperf. 3 sg. locuiá; conj. prez. 3 să locuiáscă

locuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. locuiésc, imperf. 3 sg. locuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. locuiáscă

locui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. locuiesc, conj. locuiască)

locuesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LOCUIT adj. populat, (înv.) poporat, poporos, populos. (Un teritoriu ~.)

arată toate definițiile

Intrare: locuit
locuit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • locuit
  • locuitul
  • locuitu‑
  • locui
  • locuita
plural
  • locuiți
  • locuiții
  • locuite
  • locuitele
genitiv-dativ singular
  • locuit
  • locuitului
  • locuite
  • locuitei
plural
  • locuiți
  • locuiților
  • locuite
  • locuitelor
vocativ singular
plural
Intrare: locui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • locui
  • locuire
  • locuit
  • locuitu‑
  • locuind
  • locuindu‑
singular plural
  • locuiește
  • locuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • locuiesc
(să)
  • locuiesc
  • locuiam
  • locuii
  • locuisem
a II-a (tu)
  • locuiești
(să)
  • locuiești
  • locuiai
  • locuiși
  • locuiseși
a III-a (el, ea)
  • locuiește
(să)
  • locuiască
  • locuia
  • locui
  • locuise
plural I (noi)
  • locuim
(să)
  • locuim
  • locuiam
  • locuirăm
  • locuiserăm
  • locuisem
a II-a (voi)
  • locuiți
(să)
  • locuiți
  • locuiați
  • locuirăți
  • locuiserăți
  • locuiseți
a III-a (ei, ele)
  • locuiesc
(să)
  • locuiască
  • locuiau
  • locui
  • locuiseră
lucui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

locuit

  • 1. (Despre case, ținuturi etc.) În care locuiește cineva, unde sunt oameni.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: populat attach_file 2 exemple
    exemple
    • Casă locuită.
      surse: DLRLC
    • Peștera adîncă, în vechime locuită. ALEXANDRESCU, P. 137.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi locui
    surse: DEX '98 DEX '09

locui lucui

  • 1. intranzitiv A-și avea domiciliul undeva, a fi stabilit cu locuința undeva; a sta, a ședea undeva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: domicilia sta ședea attach_file 5 exemple
    exemple
    • Cu Haralambie Oanță se considera prieten. Locuiesc pe aceeași stradă. SAHIA, N. 95.
      surse: DLRLC
    • Locuiam într-un sat de pe malul stîng al Buzăului. ODOBESCU, S. III 22.
      surse: DLRLC
    • Acum și locuiau împreună. NEGRUZZI, S. I 47.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv rar Am putea locui lumea satelor. EMINESCU, N. 33.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv rar El locuiește un măreț palat de vară. ALECSANDRI, P. III 83.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv învechit A așeza pe cineva într-un loc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: coloniza stabili attach_file 2 exemple
    exemple
    • Drumul mare este prin mijlocul a cîteva sate de unguri, aduși și locuiți aice de domnii romîni. NEGRUZZI, S. I 193.
      surse: DLRLC
    • reflexiv Multe familii bogate ce se locuiseră în țară, pribegiră. NEGRUZZI, S. I 144.
      surse: DLRLC

etimologie: