8 definiții pentru locuit
Explicative DEX
LOCUIT, -Ă, locuiți, -te, adj. (Despre case, ținuturi etc.) În care locuiește cineva, unde sunt oameni. – V. locui.
LOCUIT, -Ă, locuiți, -te, adj. (Despre case, ținuturi etc.) În care locuiește cineva, unde sunt oameni. – V. locui.
- sursa: DEX '98 (1998)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
locuit, ~ă a [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie, 177v/124 / V: (înv) lăc~ / Pl: ~iți, ~e / E: locui] 1-2 (D. case, orașe etc.) În care locuiește (1-2) cineva. 3 (D. regiuni, zone etc.) Cu locuitori Si: populat. 4-5 (Înv; d. persoane) Care locuiește (1-2) undeva Si: (înv) locuitor (1-2). 6 (Îvr) Care trăiește în concubinaj Si: (îvr) locuitor (2).
- sursa: MDA2 (2010)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
LOCUIT, -Ă, locuiți, -te, adj. (Despre o casă, un oraș, o regiune etc.) În care locuiește cineva, ocupat de locatari. Casă locuită. ▭ Peștera adîncă, în vechime locuită. ALEXANDRESCU, P. 137.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
LOCUIT ~tă (~ți, ~te) (despre case, regiuni, ținuturi etc.) În care locuiește cineva; unde trăiesc oameni. [Sil. -cu-it] /v. a locui
- sursa: NODEX (2002)
 - adăugată de siveco
 - acțiuni
 
Sinonime
LOCUIT adj. v. populat.
- sursa: Sinonime (2002)
 - adăugată de siveco
 - acțiuni
 
locuit1 s.n. (înv.) v. Domiciliere. Locuire. Ședere. Viețuire.
- sursa: DGS (2013)
 - adăugată de Sorin Herciu
 - acțiuni
 
locuit2, -ă adj. 1 (în opoz. cu „pustiu”, „nepopulat”; despre teritorii, așezări omenești etc.) populat, <înv.> norodit, norodos, poporat, poporos, populos. Și-a ridicat o casă la munte, departe de zonele locuite. 2 (înv.; despre oameni) v. Trăitor. Viețuitor.
- sursa: DGS (2013)
 - adăugată de Sorin Herciu
 - acțiuni
 
LOCUIT adj. populat, (înv.) poporat, poporos, populos. (Un teritoriu ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
|    adjectiv (A2)    Surse flexiune: DOR    |  masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |  
  |   
  |   
  |   
  |  
| plural |  
  |   
  |   
  |   
  |  |
| genitiv-dativ | singular |  
  |   
  |   
  |   
  |  
| plural |  
  |   
  |   
  |   
  |  |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
  locuit, locuităadjectiv  
 -  1. (Despre case, ținuturi etc.) În care locuiește cineva, unde sunt oameni. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: populat
-  Casă locuită. DLRLC
 -  Peștera adîncă, în vechime locuită. ALEXANDRESCU, P. 137. DLRLC
 
 -  
 
etimologie:
-  locui DEX '98 DEX '09
 
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.