13 definiții pentru domicilia


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

domiciliá vi [At: DA ms / Pzi: ~liéz / E: fr domicilier] A locui.

DOMICILIÁ, domiciliez, vb. I. Intranz. A-și avea domiciliul undeva; a locui. [Pr.: -li-a] – Din fr. domicilier.

DOMICILIÁ, domiciliez, vb. I. Intranz. A-și avea domiciliul undeva; a locui. [Pr.: -li-a] – Din fr. domicilier.

DOMICILIÁ, domiciliez, vb. I. Intranz. (Mai ales în formule administrative) A locui, a-și avea domiciliul undeva. Domiciliat în strada X.Părintele este socrul confratelui. Domiciliază împreună tocmai peste drum de redacția noastră. CARAGIALE, O. II 315.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

domiciliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 domiciliáză, 1 pl. domiciliém (-li-em); conj. prez. 3 domiciliéze; ger. domiciliínd (-li-ind)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DOMICILIÁ vb. I. intr. A locui, a-și avea domiciliul undeva. [Pron. -li-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. domicilier].

DOMICILIÁ vb. intr. 1. a locui, a-și avea domiciliul undeva. 2. a indica, a preciza localitatea unde trebuie plătit la scadență un efect de comerț. (< fr. domicilier)

A DOMICILIÁ ~éz intranz. A-și avea domiciliu; a locui. [Sil. -li-a] /<fr. domicilier

domicilià v. a-și stabili domiciliul.

domicilia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. domiciliază, 1 pl. domiciliem, ger. domiciliind)

* domiciliéz v. intr. (fr. domicilier). Locuĭesc, îmĭ am domiciliu.

domiciliá vb. (sil. -li-a), ind. prez. 1 sg. domiciliéz, 3 sg. și pl. domiciliáză, 1 pl. domiciliém (sil. -li-em); conj. prez. 3 sg. și pl. domiciliéze; ger. domiciliínd (sil. -li-ind)

DOMICILIA vb. a fi, a locui, a sta, a ședea, (pop.) a hălădui, a sălășlui, (înv. și reg.) a băciui, (reg.) a sălăși, (înv.) a sălășui. (A ~ o vreme la Bacău.)

Intrare: domicilia
  • silabație: -li-a
verb (V211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • domicilia
  • domiciliere
  • domiciliat
  • domiciliatu‑
  • domiciliind
  • domiciliindu‑
singular plural
  • domicilia
  • domiciliați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • domiciliez
(să)
  • domiciliez
  • domiciliam
  • domiciliai
  • domiciliasem
a II-a (tu)
  • domiciliezi
(să)
  • domiciliezi
  • domiciliai
  • domiciliași
  • domiciliaseși
a III-a (el, ea)
  • domicilia
(să)
  • domicilieze
  • domicilia
  • domicilie
  • domiciliase
plural I (noi)
  • domiciliem
(să)
  • domiciliem
  • domiciliam
  • domiciliarăm
  • domiciliaserăm
  • domiciliasem
a II-a (voi)
  • domiciliați
(să)
  • domiciliați
  • domiciliați
  • domiciliarăți
  • domiciliaserăți
  • domiciliaseți
a III-a (ei, ele)
  • domicilia
(să)
  • domicilieze
  • domiciliau
  • domicilia
  • domiciliaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)