2 intrări

22 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

LOCALIZÁRE, localizări, s. f. Acțiunea de a (se) localiza și rezultatul ei. ◊ Localizări cerebrale = legarea diverselor procese psihice de anumite regiuni ale scoarței cerebrale. ♦ (Tehn.) Detectare și precizare a poziției unui obiect, a locului unui defect dintr-o piesă, a unui zăcământ în scoarța terestră, a unui post de radioemisie etc. ♦ Operă literară adaptată pentru a corespunde anumitor condiții de loc sau de timp. – V. localiza.

LOCALIZÁRE, localizări, s. f. Acțiunea de a (se) localiza și rezultatul ei. ◊ Localizări cerebrale = legarea diverselor procese psihice de anumite regiuni ale scoarței cerebrale. ♦ (Tehn.) Detectare și precizare a poziției unui obiect, a locului unui defect dintr-o piesă, a unui zăcământ în scoarța terestră, a unui post de radioemisiune etc. ♦ Operă literară adaptată pentru a corespunde anumitor condiții de loc sau de timp. – V. localiza.

LOCALIZÁRE, localizări, s. f. Acțiunea de a localiza și rezultatul ei. 1. Fixare între anumite limite; limitare. Localizarea incendiului.Credem, în ce ne privește, că dacă se susține că localizările nervilor sînt difuze... se poate susține același lucru și pentru rădăcini, pentru că, la fel cu unii nervi, ele emană din mai multe grupuri celulare. PARHON, O. A. I 84. ◊ Localizări cerebrale = legarea diverselor procese psihice de anumite regiuni (și de anumite grupări de celule) ale scoarței cerebrale. ♦ Determinare în spațiu sau în timp a unui fapt, a unei acțiuni etc. 2. Adaptare a unei opere literare (mai ales a unei piese de teatru) străine la specificul unei țări, unei localități. O bună localizare e aproape tot așa de grea ca și o lucrare originală. CARAGIALE, O. III 225. Să ofere premii la cele mai bune traducțiuni și localizări ale publicațiunilor alese. ODOBESCU, S. II 75.

localizáre s. f., g.-d. art. localizắrii; pl. localizắri

localizáre s. f., g.-d. art. localizării; pl. localizări

LOCALIZÁRE s. (LIT.) adaptare, prelucrare. (O ~ dramatică.)

LOCALIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) localiza și rezultatul ei. ◊ Localizări cerebrale = legarea diverselor procese psihice de anumite regiuni ale scoarței cerebrale. ♦ Detectare și precizare a poziției unui obiect, a locului unui obiect într-o piesă etc. ♦ Operă literară localizată. [< localiza].

LOCALIZÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) localiza. ♦ ~ări cerebrale = legarea diverselor procese psihice de anumite regiuni ale scoarței cerebrale. ◊ operă literară localizată. 2. detectare și precizare a poziției unui obiect, a unui zăcământ, a unui post de radioemisiune etc. 3. restrângere la un areal limitat, în distribuția biogeografică a speciilor. (< localiza)

LOCALIZÁ, localizez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) limita, a (se) restrânge la un anumit spațiu, la un anumit loc. ♦ Tranz. A determina în spațiu sau în timp un fapt, o acțiune etc. 2. Tranz. (Cu privire la opere literare) A da un caracter local, a adapta la condițiile specifice, istorice, sociale etc. ale unei epoci, ale unei regiuni etc. – Din fr. localiser.

LOCALIZÁ, localizez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) limita, a (se) restrânge la un anumit spațiu, la un anumit loc. ♦ Tranz. A determina în spațiu sau în timp un fapt, o acțiune etc. 2. Tranz. (Cu privire la opere literare) A da un caracter local, a adapta la condițiile specifice, istorice, sociale etc. ale unei epoci, ale unei regiuni etc. – Din fr. localiser.

LOCALIZÁ, localizez, vb. I. Tranz. 1. A limita, a restrînge la un anumit spațiu. Incendiul a fost localizat.Refl. Sub tîmplă i se localiza mai adesea durerea de cap. VLAHUȚĂ, O. A. III 195. 2. A determina locul unui obiect, al unui fapt, al unei acțiuni, al unei stări etc. Boală greu de localizat. 3. (Mai ales cu privire la creații literare străine, în special dramatice) A da un caracter local, a adapta la condițiile specifice, istorice, sociale, culturale, ale unui moment sau ale unei regiuni, ale unei țări etc. Traducînd, prelucrînd, uneori localizînd, reprezentațiile începură. NEGRUZZI, S. I 343.

localizá (a ~) vb., ind. prez. 3 localizeáză

localizá vb., ind. prez. 1 sg. localizéz, 3 sg. și pl. localizeáză

LOCALIZÁ vb. 1. a (se) limita, a (se) restrânge. (Focul a fost ~ la...) 2. (LIT.) a adapta, a prelucra. (A ~ o piesă de teatru.)

LOCALIZÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) limita; a (se) restrânge la... 2. tr. A determina în spațiu sau în timp (un fapt, o acțiune etc.). 3. tr. A da un caracter local, a adapta la specificul unei țări, al unei regiuni etc. (o operă dramatică). [< fr. localiser].

LOCALIZÁ vb. I. tr., refl. a (se) limita; a (se) restrânge (la). II. tr. 1. a determina în spațiu sau în timp (un fapt, o acțiune). 2. a da un caracter local, a adapta (o operă literară) la specificul unei țări, regiuni etc. (< fr. localiser)

A SE LOCALIZÁ pers. 3 se ~eáză intranz. 1) A se stabili într-un anumit loc (în spațiu). Durerea s-a ~at în plămâni. 2) A se limita la un teritoriu redus (de răspândire); a căpăta o arie de răspândire restrânsă; a deveni local. Incendiul s-a ~at. Epidemia s-a ~at. 3) A căpăta proporții reduse; a obține caracter local. /<fr. localiser

A LOCALIZÁ ~éz tranz. 1) A face să se localizeze. 2) (acțiuni, evenimente, fenomene etc.) A determina în spațiu sau în timp. 3) (opere literare) A înzestra cu colorit local. 4) (afecțiuni interne) A detecta prin stabilirea locului de manifestare. /<fr. localiser

localizà v. 1. a face local, a fixa într’un loc: a localiza un incendiu, o boală; 2. fig. a da un caracter local: a localiza o comedie.

*localizéz v. tr. (d. local; fr. localiser). Fac local, fixez într'un loc: a localiza un incendiŭ, o epidemie. Daŭ un caracter local: autoriĭ româneștĭ [!] localizează o mulțime de pĭese teatrale franceze. Fil. A localiza o facultate a sufletuluĭ, a-ĭ atribui un loc anumit în corp.

Intrare: localiza
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) localiza localizare localizat localizând singular plural
localizea localizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) localizez (să) localizez localizam localizai localizasem
a II-a (tu) localizezi (să) localizezi localizai localizași localizaseși
a III-a (el, ea) localizea (să) localizeze localiza localiză localizase
plural I (noi) localizăm (să) localizăm localizam localizarăm localizaserăm, localizasem*
a II-a (voi) localizați (să) localizați localizați localizarăți localizaserăți, localizaseți*
a III-a (ei, ele) localizea (să) localizeze localizau localiza localizaseră
Intrare: localizare
localizare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular localizare localizarea
plural localizări localizările
genitiv-dativ singular localizări localizării
plural localizări localizărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)