9 definiții pentru prelucrare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRELUCRÁRE, prelucrări, s. f. Acțiunea de a prelucra și rezultatul ei; (concr.) operă literară, științifică, expunere cu caracter politic etc. realizată pe baza unui izvor cunoscut. – V. prelucra.

PRELUCRÁRE, prelucrări, s. f. Acțiunea de a prelucra și rezultatul ei; (concr.) operă literară, științifică, expunere cu caracter politic etc. realizată pe baza unui izvor cunoscut. – V. prelucra.

PRELUCRÁRE, prelucrări, s. f. Acțiunea de a prelucra și rezultatul ei. 1. Operație de modificare a formei, dimensiunilor, constituției, stării sau aspectului unui material pentru a obține alte materii prime, alte materiale, produse fabricate etc. Industria prelucrării lemnului.Se îndeletniceau cu cărăușia și cu prelucrarea linii din care țeseau șiac și sumane. SADOVEANU, E. 92. ♦ Adaptare, aranjare nouă, transformare. Cîntece populare în prelucrări corale. 2. Explicare, interpretare (într-o ședință) a unei probleme, a unei rezoluții, a unui articol de ziar etc. Prelucrarea unei hotărîri. 3. Studiere și sistematizare a unui material documentar, pentru a trage anumite concluzii. Prelucrarea materialului obținut într-o anchetă.

PRELUCRÁRE s.f. Acțiunea de a prelucra și rezultatul ei. ♦ Expunere, conferință. [< prelucra].

prelucrare f. acțiunea de a prelucra: elaborațiune, remaniere.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

prelucráre (-lu-cra-) s. f., g.-d. art. prelucrắrii; pl. prelucrắri

prelucráre s. f., pl. prelucrări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRELUCRÁRE s. 1. v. modificare. 2. (LIT.) adaptare, localizare. (O ~ dramatică.)

PRELUCRARE s. 1. modificare, prefacere, refacere, schimbare, transformare. (~ unui text.) 2. (LIT.) adaptare, localizare. (O ~ dramatică.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

prelucrare, transformare într-un anumit grad a unui material muzïcal „dat”, potrivit unor norme componistice. 1. Desfășurarea pe un catus firmus* sau pe o temă* ostinato* – deci în condițiile păstrării identității modelului – unei forme* polif. (ex. misa(2)[-parodie], motetul*, preludiul(1)-coral, passacaglia*, cioccona*, frottola*, folia*). 2. Edificare a unei compoziții (1), de obicei miniaturale, pe baza unui cântec pop., în care identitatea modelului rămâne mai mult sau mai puțin intactă. În condițiile unei muzici omofone* (destinată de regulă corului*), vocea *(2) purtătoare a melodiei-model este cea superioară. V. și rapsodie. 3. Parafrază (2). 5. Transcripție (1). 6. Aranjament. ♦ Dacă în ev. med. diferite modalități de modificare a materialului muzical preexistent – inclusiv în cazul parodierii, mai târziu al parafrazării – nu cunoștera nici o restricție (cel mult obligativitatea respectării, la una din voci, a c. f.), iar în Renaștere* și în baroc* apropierea, în diferite grade, a unei idei muzicale, era frecventă (Monteverdi-Schütz; Bach-Vivaldi; Händel-Scarlatti), interdicția preluării unei idei frizând plagiatul – în ciuda licențelor pe care le favorizau tocmai formele specifice romantismului* [p. (3, 4, 5)] – se reglează prin drpetul de autor (extins până la 50 de ani de la moartea compozitorului); deja barocul și, pe deplin, clasicismul* menționau în cazul temei* cu variațiuni sursa ideii generatoare. V. incipit (2); citat muzical; improvizație; variație (1); variantă (I, 3). Echiv. germ.: Bearbeitung.

Intrare: prelucrare
prelucrare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prelucrare
  • prelucrarea
plural
  • prelucrări
  • prelucrările
genitiv-dativ singular
  • prelucrări
  • prelucrării
plural
  • prelucrări
  • prelucrărilor
vocativ singular
plural