adaptare sf [At: MAIORESCU, CR. I, 138 / Pl: ~tări / E: adapta] 1 Potrivire Si: acomodare. 2 (Blg; îs) ~ la mediu Capacitate a organismelor vii de a se modifica în raport cu schimbările condițiilor de viață.

*ADAPTARE, *ADAPTAȚIUNE sf. Faptul de a (se) adapta [fr. < lat.].

ADAPTARE, adaptări, s. f. Acțiunea de a (se) adapta și rezultatul ei. 1. Modificare, transformare a unui lucru, pentru a-l face să corespundă unor anumite cerințe. ◊ (Concretizat) Adaptare radiofonică. Adaptare muzicală. Adaptare scenică. ♦ Ajustare a unui lucru pentru a-l aplica la altul; potrivire. 2. (Adesea determinat prin «la mediu») Deprindere, a organismelor, a organelor, a simțurilor etc. cu condițiile mediului înconjurător. ◊ Adaptarea ochiului = proprietatea pe care o are ochiul de a-și potrivi sensibilitatea funcțională după cum se schimbă intensitatea luminii.

ADAPTARE, adaptări, s. f. Acțiunea de a (se) adapta și rezultatul ei; modificare, ajustare, transformare a unui lucru; (concr.) lucru modificat, ajustat. ♦ Acomodare a organismelor, a simțurilor etc. la mediul înconjurător.

ADAPTARE s.f. Acțiunea de a (se) adapta și rezultatul ei; adaptație; modificare ajustare; (concr.) lucru ajustat. ♦ acomodare a organismelor, a simțurilor etc. la mediul înconjurător. ♦ Prelucrare a unei opere pentru a trece dintr-un gen în altul; transpunere în formă scenică sau cinematografică a unei idei sau a unei opere literare. [Pl. -tări. / < adapta].

ADAPTARE s. f. 1. acțiunea de a (se) adapta; adaptație. 2. modificare a unei opere pentru a trece dintr-un gen în altul; transpunere în formă scenică, radiofonică sau cinematografică a unei opere literare. (< adapta)

*adaptațiúne f. (lat. adaptátio, -ónis). Acțiune de a adapta. – Și -áție, dar ob. -áre.

adaptare s. f., g.-d. art. adaptării; pl. adaptări

adaptare s. f., g.-d. art. adaptării; pl. adaptări

adaptare s. f., g.-d. art. adaptării; pl. adaptări

ADAPTARE s. 1. v. aclimatizare. 2. v. localizare. 3. adaptare cinematografică v. ecranizare. 4. v. ajustare.

ADAPTARE s. 1. aclimatizare, acomodare, dedare, deprindere, familiarizare, obișnuire. (~ la noi condiții de viață.) 2. (LIT.) localizare, prelucrare. (O ~ dramatică.) 3. adaptare cinematografică = ecranizare.

Adaptare ≠ inadaptabil, neadaptare

ADAPTARE (< lat. adaptare, a potrivi) 1 Prelucrare a unei opere literare pentru a o transpune dintr-un gen literar în altul sau în alt gen de artă. Adaptarea poate fi: cinematografică sau ecranizare (Răscoala de Liviu Rebreanu; Cei trei mușchetari de Al. Dumas; Marile speranțe de Ch. Dickens ș.a.), radiofonică (Apus de soare după B. Șt. Delavrancea). Ea este deosebită însă de scenariul radiofonic, creație originală De asemenea, dramatică sau dramatizare (dramatizarea de către M. Sorbul a romanului lui M. Sadoveanu, Șoimii). Tot în cadrul adaptărilor intră și realizarea unui libret de operă, prin prelucrarea unei opere literare (Boema de Puccini, după romanul Viață de boem a lui H. Murger), Carmen de Bizet, după nuvela lui Pr. Mérimée etc.) În unele adaptări se schimbă și titlul operei (Rigoletto de Verdi, după Le roi samuse de V. Hugo). 2 Prelucrarea într-o mai mică sau mai mare măsură a operei unui scriitor de către un alt scriitor (unele din comediile lui V. Alecsandri, adaptări după teatrul lui Em. Augier).