limita [At: BARIȚIU, P. A. I, 427 / Pzi: ~tez / E: fr limiter, lat limitare] 1 vt A stabili granițele unei țări, ale unei proprietăți, ale unui teren etc. Si: a circumscrie, a delimita, a demarca, a marca, a mărgini, (înv) a hotărnici, a semna. 2 vt (Pex) A forma marginea unei suprafețe, a unui lucru Si: a delimita, a mărgini, a străjui, a țărmuri. 3 vr (Rar) A se învecina. 4 vr (Rar) A se mărgini. 5 vt (Udp „la”) A reduce. 6 vt (Udp „la”) A menține într-un spațiu determinat sau controlat Si: a mărgini (4).

LIMITA, limitez, vb. I. Tranz. A fixa între anumite limite sau granițe, a mărgini, a restrînge, a îngrădi. Ascuțirea crescîndă a contradicțiilor capitalismului în faza imperialistă, ascuțirea contradicției dintre forțele de producție și relațiile de producție limitează din ce în ce mai mult creșterea productivității muncii în societatea capitalistă. LUPTA DE CLASĂ, 1952, nr. 4, 60. M-am învățat de mult să-mi limitez dorințele. C. PETRESCU, C. V. 375.

LIMITA vb. I. tr., refl. A (se) mărgini, a (se) fixa între anumite limite, a (se) restrînge. [< fr. limiter, it., lat. limitare].

LIMITA vb. tr., refl. 1. a (se) mărgini, a (se) fixa între anumite limite, a (se) restrânge. 2. a menține nivelul unui semnal electric în limite prestabilite. (< fr. limiter, lat. limitare)

A LIMITA ~ez tranz. A readuce la anumite limite; a restrânge; a delimita. ~ puterea cuiva. ~ un buget. /<fr. limiter, lat. limitare

A SE LIMITA mă ~ez intranz. A-și impune anumite limite; a se mărgini. /<fr. limiter, lat. limitare

limità v. a fixa, a stabili limitele.

*limitéz v. tr. (lat. limito, -áre). Hotărăsc, fixez hotarele unuĭ teritoriŭ. Fig. Restrîng, fixez punctu pînă unde poate merge o acțiune: a limita puterile, autorizațiunea cuĭva, cheltuĭelile. V. refl. Mă mărginesc, îs vecin: moșia luĭ se limitează cu a ta.

limita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. limitez, 3 limitează; conj. prez. 1 sg. să limitez, 3 să limiteze

limita (a ~) vb., ind. prez. 3 limitează

limita vb., ind. prez. 1 sg. limitez, 3 sg. și pl. limitează

LIMITA vb. 1. v. delimita. 2. v. mărgini. 3. v. localiza. 4. v. restrânge. 5. v. restrânge. 6. v. reduce. 7. a mărgini, a restrânge, (fig.) a îngrădi. (A ~ drepturile cuiva.)

LIMITA vb. 1. a circumscrie, a delimita, a demarca, a hotărnici, a marca, a mărgini, (înv.) a hotărî, a semna. 2. a delimita, a mărgini, a străjui, a țărmuri. (Stîlpii de telegraf ~ șoseaua.) 3. a se mărgini, a se mulțumi, a se reduce, a se restrînge, a se rezuma. (Totul s-a ~ la strictul necesar.) 4. a circumscrie, a delimita, a restrînge. (A ~ tema lucrării la...) 5. a se mărgini, a se reduce, a se rezuma, a sta, (rar) a se încheia. (Importanța lucrării nu se ~ doar la...) 6. a mărgini, a restrînge, (fig.) a îngrădi.