lip³- ec vz lipo-

lip¹ [At: DRĂGHICI, R. 90/14 / V: lep, liep / Pl: (rar) ~uri / E: ucr леп] (Reg) Strat de murdărie pe piele, pe îmbrăcăminte etc. Si: jeg, (reg) rapăn.

lip² i vz lipa

LIP², lipuri, s. n. (Mold.) Strat gros de murdărie care se formează pe pielea oamenilor sau pe îmbrăcămintea lor; jeg. Plapoma roșie plină de lip. CAMILAR, N. I 111. Cămeșa lui de mult lip ce ave nu să cunoștea de era aceasta pînză vreodată. DRĂGHICI, R. 90.

LIP¹ interj. v. lipa.

LIP- v. lipo-.

LIP n. Strat de murdărie adesea unsuros, depus de mai mult timp pe piele sau pe îmbrăcăminte; slin; jeg. /<ucr. lep

lip n. 1. materia ce se prinde de lână la spălat; 2. murdărie (pe trup) [Slav. LĬEPŬ].

lip și (nord) lep n., pl. urĭ (rut. lip, cleĭ, și lep, murdărie cleĭoasă, d. vsl. lĭepŭ, vîsc, lĭepiti, a lipi; ung. lép, cleĭ de prins păsărĭ. V. Bern. 1, 712 și 755. Cp. și cu ngr. și vgr. lipos, seŭ, unsoare, și lépos, solz). Est. Jeg, rîp, unsoarea care se face pe trup cînd nu te spelĭ mult timp. V. slin, soaĭe și usuc 1.

lepa i vz lipa

lipa i [At: CARAGIALE, O. I, 176 / V: lip, (reg) lepa, ~i, ~păi / E: fo] 1 Cuvânt care imită sunetul produs prin lovirea repetată a suprafețelor plane a două corpuri. 2 (Rep) Cuvânt care redă zgomotul slab produs de pașii cuiva care merge încet. 3 (Rep; îf lip) Cuvânt care exprimă zgomotul produs uneori de limba unor animale atunci când beau apă.

lipai i vz lipa

lipăi^2[1] i vz lipa corectat(ă)

lipo- [At: DLR ms / E: fr, it lipo-] Element prim de compunere savantă cu sensul „grăsime”.

LIPA interj. (Adesea repetat) Onomatopee care redă sunetul produs de o lovitură de palmă sau de picioarele cuiva care umblă desculț sau în papuci. Lipa-lipa cu papucii toată ziua. STANCU, D. 29. Și au mers, lipa-lipa-lip și tîrșa-tîrșa-tîrș, pînă la vecinul lor greier. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 93. Într-un papuc și-o opincă, lipa-lipa, nea Stănică. PANN, P. V. I 155. – Variantă: lip interj.

LIPO- Element prim de compunere savantă, cu semnificația „gras”, „grăsime”, „țesut adipos”. [Var. lip-. / < fr., it. lipo-, cf. gr. lipos].

LIP(O)- elem. „grăsime, țesut adipos”. (< fr. lip/o/-, cf. gr. lipos)

LIPA interj. (se folosește, adesea repetat, pentru a imita zgomotul produs de o lovitură cu palma sau de mersul cu picioarele goale ori în papuci). /Onomat.

lipa! int. V. lipăì.

lípa-lípa și lípaĭ-lípaĭ, interj. care arată huĭetu papucilor cînd se izbesc de călcîĭ în mers orĭ al siteĭ cînd cernĭ. – Pin Munt. și lipăĭ-lipăĭ (acc. pe ăĭ). – V. cleap-cleap, tipa-tipa.

lip (reg.) s. n.

lip (reg.) s. n.

lip s. n.

lipa/lipa-lipa interj.

lipa/lipa-lipa interj.

lipa/lip interj. (lipa-lipa/lipa, lipa)

lip s. n. – Murdărie, slin. – Var. lep. Ngr. λίπος „grăsime”, cf. it. S. lippu (Battisti, III, 2206). După Tiktin, Candrea și Scriban, din sl. lĕpŭ „clei de lipit”, pol., rut. lep, singurul care poate explica var. În Mold.

lipa interj. – Exprimă zgomotul de tropăială. Creație expresivă, cf. liop, care exprimă zgomotul bătăii din palme, și lap. Relațai cu a lipi (Tiktin) este puțin probabilă. – Der. lipăi, vb. (a tropăi; a face zgomot cu încălțămintea); lipăială, s. f. (tropăială).

LIP-, v. LIPO-₁. □ ~emie (v. -emie), s. f., totalitatea lipidelor din sînge; ~urie (v. -urie), s. f., eliminare de lipide prin urină.

LIPO-₁ „grăsime, adipozitate, adipos, sebaceu”. ◊ gr. lipos „grăsime” > fr. lipo-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. lipo-. □ ~artroză (v. -artroză), s. f., afecțiune a articulațiilor, caracterizată prin creșterea țesutului periarticular; ~blast (v. -blast), s. n., celulă adipoasă; ~cel (v. -cel₂), s. n., hernie formată din țesut adipos; ~condrii (v. -condrie), s. f. pl., granule lipoide globuloase și colorabile din celulă; ~condrodistrofie (v. -condro-, v. dis-, v. -trofie), s. f., disostoză congenitală manifestată prin alterații grotești ale scheletului; sin. sindromul Hurler, gargoilism^[1]; ~croic (v. -croic), adj., (despre pigmenți) care este difuzat în picături uleioase; ~crom (v. -crom), s. m., pigment liposolubil de culoare galbenă care se găsește în țesutul adipos; ~cromie (v. -cromie), s. f., colorare a grăsimii produsă de hepatoză nutrițională; ~distrofie (v. dis-, v. -trofie), s. f., tulburare de nutriție a țesutului adipos subcutanat; ~fag (v. -fag), s. m., celulă macrofagă care înglobează particule de grăsime; ~faneroză (v. -faneroză), s. f., 1. Apariție de grăsimi în citoplasma celulelor prin desfacerea complexelor lipoprotidice. 2. Degenerare a substanțelor grase din citoplasma vegetală; ~fil (v. -fil₁), adj., cu afinitate pentru substanțe grase; ~gen (v. -gen₁), adj., care produce adipozitate; ~geneză (v. -geneză), s. f., proces de formare a lipidelor în organismele vegetale sau animale; ~id (v. -id), adj., s. f. pl., 1. Care se aseamănă cu grăsimea. 2. s. f. pl., Lipide complexe insolubile în acetonă, cărora substanțele organice pe care le conțin le conferă proprietăți diferite de ale lipidelor simple; ~idurie (v. -id, v. -urie), s. f., eliminare de lipide prin urină; ~litic (v. -litic₁), adj., care descompune substanțele grase; ~liză (v. -liză), s. f., disociere în cadrul procesului digestiv a grăsimilor în acizi grași și glicerină; ~necroză (v. -necroză), s. f., proces de necrozare a țesutului gras; ~pexie (v. -pexie), s. f., proces de fixare și de acumulare de grăsimi în țesuturile organice; ~plast (v. -plast), s. n., protoplast producător de substanțe grase; ~scleroză (v. -scleroză), s. f., transformare sclerozantă a țesutului adipos; ~trop (v. -trop), adj., (despre substanțe chimice) care se fixează pe grăsimi; ~tropie (v. -tropie), s. f., caracteristică a substanțelor lipotrope.^[2] modificată

LIP s. v. jeg, murdărie, necurățenie.

lip s.n. (reg.) v. Jeg. Murdărie. Necurățenie.

lip s. v. JEG. MURDĂRIE. NECURĂȚENIE.