3 intrări

32 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LICURÁ vb. I v. licări.

LÍCĂR, licăre, s. n. Sclipire, scânteiere, licărire; ceea ce sclipește; scânteie. [Var.: lícur s. n.] – Din licări (derivat regresiv).

LÍCĂR, licăre, s. n. Sclipire, scânteiere, licărire; ceea ce sclipește; scânteie. [Var.: lícur s. n.] – Din licări (derivat regresiv).

LICĂRÍ, pers. 3 licărește, vb. IV. Intranz. 1. A răspândi o lumină slabă, de-abia întrezărită sau cu sclipiri ușoare și intermitente. 2. A sclipi, a luci. [Prez. ind. pers. 3 sg.: lícăre.Var.: licurá vb. I, licurí vb. IV] – Et. nec.

LICĂRÍ, pers. 3 licărește, vb. IV. Intranz. 1. A răspândi o lumină slabă, de-abia întrezărită sau cu sclipiri ușoare și intermitente. 2. A sclipi, a luci. [Prez. ind. pers. 3 sg.: lícăre.Var.: licurá vb. I, licurí vb. IV] – Et. nec.

LÍCUR s. n. v. licăr.

LICURÍ vb. IV v. licări.

licăr [At: COȘBUC, P. II, 86 / V: licur1 sn, (reg) licură sf / Pl: ~e / E: pvb licări1] 1-3 sn Iluminare (bruscă) (intermitentă sau) de intensitate scăzută Si: sclipire. 4 sn Lumină slabă Si: licărire1 (1). 5 sf (Olt; îe) A nu vedea nici o licură A nu putea distinge nimic din cauza întunericului. 6 sn (Ccr) Sursă a unei lumini slabe sau intermitente. 7 sn (Pex) Manifestare spontană, intermitentă sau de intensitate scăzută a unui sentiment, atitudini etc. 8-9 sn (Fig) Senzație (bruscă sau) ușoară. 10 sf (Olt; îf licură) Bucată mică Si: fărâmiță, frântură. 11 av (Olt; îf licură) Curat. 12-13 sf (Olt; îf licură; îljv) Ca ~a (Care este) rapid. 14 sn (Olt; îe) (A face) ~ poteca A fugi.

licări1 [At: HELIADE, O. I, 129 / V: (îvp) licuri, (reg) ~căi, (cscj) ~ra / Pzi: ~resc și licăr / E: pbl fo cf licăi1] 1-3 vi A emite (brusc) o lumină de intensitate (scăzută sau) variabilă. 4 vi (Reg) A fulgera. 5 vi (Reg; d. foc) A mocni. 6 vi (Mun) A clipi. 7 vi A reflecta cu intermitență lumina Si: a luci, a sclipi, a străluci. 8 vi (D. ochi) A avea o strălucire deosebită, exprimând o emoție, o dorință etc. 9 vi (Olt; îe) A-i ~ ochii după ceva A dori ceva foarte mult. 10 vi (Fig) A se manifesta. 11 vi (Reg) A se mișca repede și neregulat. 12 vt (Mun) A provoca o senzație dureroasă bruscă Si: a săgeta. 13 vt (Ban) A produce un fior prin atingeri ușoare asupra unor părți ale corpului. 14 vi (Mol; d. ape curgătoare) A face zgomot prin lovirea de pietre sau de maluri Si: a clipoci1 (1).

LÍCĂR, licăre, s. n. Sclipire, scînteiere, licărire. Licărul pierea treptat, înghițit, acoperit de poala perdelei de umbră. DUMITRIU, P. F. 15. Obosită de muncă, ai adormit zîmbind... Să-ți fie somnul licăr de stele. DRAGOMIR, P. 50. Strînși în hamuri, caii săreau nerăbdători pe loc, înfricoșați de licărul și zgomotul trăsnetelor. MIHALE, O. 509. ♦ (Concretizat) Ceea ce sclipește, licărește; scînteie. Ochii îi scînteiau înviați ca două licăre sub spuză. C. PETRESCU, C. V. 75. – Variantă: lícur (COȘBUC, P. II 186, EMINESCU, O. I 119) s. m.

LICĂRÍ, licăresc, vb. IV. Intranz. 1. A răspîndi o lumină slabă, de-abia întrezărită sau cu sclipiri ușoare și intermitente; a lumina slab cu o flacără pîlpîitore. V. pîlpîi, miji. Stele rari licăreau departe, printre îngrămădiri negre de nouri. SADOVEANU, O. VI 64. Felinarele slabe licăreau ca niște semne fantastice în șanțurile întortocheate. REBREANU, N. 48. Cîteva geamuri mai licăresc în beznă. VLAHUȚĂ, O. A. 153. ◊ Fig. Nădejdea ta a licărit un moment. PAS, Z. I 230. Din soarele copilăriei mele În ochiul tău mai licărește-o rază. GOGA, P. 26. Nimic, nici chiar speranța în ochi nu licărește. MACEDONSKI, O. I 219. 2. A sclipi, a luci, a străluci. Focul se aprinse și vărsă o dungă lată de lumină în tufișuri; frunzele luncii licăreau. SADOVEANU, O. I 17. [Pîrăul] intra iarăși în pădure și de aci înainte licărea tot printre rădăcini. GALACTION, O. I 293. Dintre rîndurile plicticoase licăreau neîncetat ochii verzi ai Tanței. REBREANU, R. I 183. Ochii îi licăriră în cap ca două mărgele de sticlă. VLAHUȚĂ, O. A. 132. – Prez. ind. pers. 3 sg. și: lícăre (DEȘLIU, M. 49, STANCU, D. 376, IOSIF, PATR. 54). – Variante: licurá (ODOBESCU, S. I 144) vb. I, licurí (EMINESCU, O. I 76, ODOBESCU, S. III 48, ALEXANDRESCU, M. 19) vb. IV.

LÍCĂR ~e n. 1) Lumină slabă. 2) Obiect care sclipește. /v. a licări

A LICĂRÍ pers. 3 ~éște intranz. 1) (despre surse de lumină) A răspândi o lumină difuză și intermitentă. 2) fig. A apărea abia deslușit; a căpăta contururi vagi. /Orig. nec.

licărì v. 1. a luci; 2. a da puțină lumină. [Dintr’un primitiv lic (v. licurì), de unde și alicì].

licur n. (poetic) licărire: speranța e un licur ușor EM.

licurì v. a licări: izvoare zdrumicate peste pietre licurind EM.

licărésc, licurésc și -uréz v. intr. (din aceĭașĭ răd. cu vgr. lýke, lumină de zorĭ, leukós, alb, cu lat. lux, lucis, lumină, lucére, a luci, cu got. liuhath, lumină, germ. licht ș. a.). Lucesc puțin: lampa, focu de abeamaĭ licărea. Fig. În ochiĭ luĭ licări o rază de speranță.

arată toate definițiile

Intrare: Licura
Licura nume propriu
nume propriu (I3)
  • Licura
Intrare: licăr
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • licăr
  • licărul
  • licăru‑
plural
  • licăre
  • licărele
genitiv-dativ singular
  • licăr
  • licărului
plural
  • licăre
  • licărelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • licur
  • licurul
  • licuru‑
plural
  • licure
  • licurele
genitiv-dativ singular
  • licur
  • licurului
plural
  • licure
  • licurelor
vocativ singular
plural
licură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: licări
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • licări
  • licărire
  • licărit
  • licăritu‑
  • licărind
  • licărindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • licărește
(să)
  • licărească
  • licărea
  • licări
  • licărise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • licăresc
(să)
  • licărească
  • licăreau
  • licări
  • licăriseră
verb (V334)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • licări
  • licărire
  • licărit
  • licăritu‑
  • licărind
  • licărindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • licăre
(să)
  • licăre
  • licărea
  • licări
  • licărise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • licăre
(să)
  • licăre
  • licăreau
  • licări
  • licăriseră
verb (V2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • licura
  • licurare
  • licurat
  • licuratu‑
  • licurând
  • licurându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • licură
(să)
  • licure
  • licura
  • licură
  • licurase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • licură
(să)
  • licure
  • licurau
  • licura
  • licuraseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • licuri
  • licurire
  • licurit
  • licuritu‑
  • licurind
  • licurindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • licurește
(să)
  • licurească
  • licurea
  • licuri
  • licurise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • licuresc
(să)
  • licurească
  • licureau
  • licuri
  • licuriseră
verb (V334)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • licuri
  • licurire
  • licurit
  • licuritu‑
  • licurind
  • licurindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • licure
(să)
  • licure
  • licurea
  • licuri
  • licurise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • licure
(să)
  • licure
  • licureau
  • licuri
  • licuriseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

licăr licur licură

  • 1. Ceea ce sclipește.
    exemple
    • Licărul pierea treptat, înghițit, acoperit de poala perdelei de umbră. DUMITRIU, P. F. 15.
      surse: DLRLC
    • Obosită de muncă, ai adormit zîmbind... Să-ți fie somnul licăr de stele. DRAGOMIR, P. 50.
      surse: DLRLC
    • Strînși în hamuri, caii săreau nerăbdători pe loc, înfricoșați de licărul și zgomotul trăsnetelor. MIHALE, O. 509.
      surse: DLRLC
    • Ochii îi scînteiau înviați ca două licăre sub spuză. C. PETRESCU, C. V. 75.
      surse: DLRLC

etimologie:

licări licura licuri

  • 1. A răspândi o lumină slabă, de-abia întrezărită sau cu sclipiri ușoare și intermitente.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: pâlpâi 6 exemple
    exemple
    • Stele rari licăreau departe, printre îngrămădiri negre de nouri. SADOVEANU, O. VI 64.
      surse: DLRLC
    • Felinarele slabe licăreau ca niște semne fantastice în șanțurile întortocheate. REBREANU, N. 48.
      surse: DLRLC
    • Cîteva geamuri mai licăresc în beznă. VLAHUȚĂ, O. A. 153.
      surse: DLRLC
    • figurat Nădejdea ta a licărit un moment. PAS, Z. I 230.
      surse: DLRLC
    • figurat Din soarele copilăriei mele În ochiul tău mai licărește-o rază. GOGA, P. 26.
      surse: DLRLC
    • figurat Nimic, nici chiar speranța în ochi nu licărește. MACEDONSKI, O. I 219.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 4 exemple
    exemple
    • Focul se aprinse și vărsă o dungă lată de lumină în tufișuri; frunzele luncii licăreau. SADOVEANU, O. I 17.
      surse: DLRLC
    • [Pârâul] intra iarăși în pădure și de aci înainte licărea tot printre rădăcini. GALACTION, O. I 293.
      surse: DLRLC
    • Dintre rîndurile plicticoase licăreau neîncetat ochii verzi ai Tanței. REBREANU, R. I 183.
      surse: DLRLC
    • Ochii îi licăriră în cap ca două mărgele de sticlă. VLAHUȚĂ, O. A. 132.
      surse: DLRLC

etimologie: