lelea¹ av vz lela

lelea² sf vz lalea

lélea f. fără pl., voc. lele și leleo (ea și eo dift. Cuv. imit. d. vsl. lelĭa, mătușă, sîrb. ljelna, soră maĭ mare, bg. lélĕa, lelka, mătușă, lélĕak, lelin, unchĭ, rut. lelíka, mătușă, rus. lëlĕa, naș, pol. lala, lalka, păpușă; ngr. lalá, bunică. V. leĭca). Epitet respectuos care se adresează în popor uneĭ surorĭ saŭ uneĭ femeĭ ceva maĭ marĭ de cît tine, dar nu încă bătrînă (c’atuncĭ i se zice mătușă). Epitet de chemare uneĭ țărance tinere măritate: cu cît vinzĭ morcoviĭ, lele? Fecĭor de lele, copil natural, bastard, (fig.) ștrengar. În doru leliĭ, la noroc, la întîmplare: a o porni în doru leliĭ. V. lolă.

LALEA, lalele, s. f. Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu bulb alungit, ascuțit la vârf, cu frunze lanceolate, groase și late, cu tulpina înaltă, care face o singură floare mare, de diverse culori; tulipă (Tulipa gesneriana). – Din tc. lâle.

LELE s. f. (Pop.) 1. Termen de respect cu care se adresează la țară un copil sau o persoană mai tânără unei femei în vârstă sau cu care vorbește despre ea; leică¹. ♦ (În poezia populară) Femeie (tânără) iubită; mândră. 2. Femeie rea sau imorală. ◊ Expr. Fecior (sau pui, fiu) de lele = om șmecher, șiret, ticălos. A umbla frunza (sau în dorul) lelii = a umbla fără rost, degeaba. – Din bg. lelja.

lala² sf vz lalea

lale sf vz lalea

lalea sf [At: BREZOIANU, A. 422/3 / V: (reg) ~la, ~le, ~ee, ~elă, larea, lăl~, lel~, lelie / Pl: ~ele / E: tc lâle] 1 (Șîc ~-de-grădină) Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu bulb ascuțit la vârf, cu frunze lanceolate, groase și late, cu tulpina înaltă, care face o singură floare mare, de diverse culori și cu miros plăcut Si: (liv) tulipă (Tulipa gesneriana). 2 (Bot; pop; îc) ~-de-pădure Lalea (1) care crește prin tufișuri și prin păduri de foioase (Tulipa sylvestris). 3 (Bot; pop; îc) ~-galbenă Lalea (1) care crește prin fânețe, cu floarea galbenă, puternic parfumată (Tulipa biebersteiniana). 4 (Bot; pop; îac) Lalea (1) cu tulpina înaltă de 45-50 cm, cu flori mari de culoare galbenă, care crește pe stânci calcaroase (Tulipa hungarica). 5 (Pop; îc) ~-pestriță Lalea (1) cultivată ca plantă ornamentală, cu tulpina înaltă de 50-120 cm, cu flori grupate de culoare galben-închis, cu nervuri roșii (Fritillaria imperialis). 6 (Pop; îac) Planta Fritillaria meleagris Si: (reg) bibilică. 7 (Bot; pop; îac) Lalea (1) care crește prin păduri și prin livezi, cu floarea aplecată și cu striații pe petale (Fritillaria orientalis). 8 (Pop; îac) Planta Fritillaria tenella. 9 (Pop; îac) Planta Fritillaria montana. 10 (Bot; pop; îc) ~-mare Lalea (1) cultivată ca plantă ornamentală, cu florile de forma unei cupe mari (Tulipa oculus-volis). 11 (Pop; îc) ~-de-grădină Planta Tulipa praecox. 12 (Pop; îc) ~-albă Lalea (1) folosită în medicina populară ca antiinflamator. 13 (Bot; Olt) Floarea-miresei (Euphorbia marginata). 14 (Bot; reg) Crin-galben (Hemerocallis fulva). 15 (Mun) Plantă erbacee din familia compozitelor, cu tulpina ramificată, cu florile galbene dispuse în capitule, cultivată ca plantă ornamentală (Chrysanthemum coronarium).

lalee sf vz lalea

lalelă sf vz lalea

larea sf vz lalea

lălea sf vz lalea

lărea sf vz lalea

lea sf vz lalea

leale sf vz lele

lela av [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 89 / V: (pcf lele) ~lea / E: ucr леля „încet”, „agale”] 1 (Reg; îe) A umbla (a bate, de-a) ~ A bate drumurile fără rost Si: a hoinări. 2 (Îae) A vagabonda. 3 (Îe) A purta pe cineva ~ A face pe cineva să umble fără rost. 4 (Îe) A fi un bate-~ A fi un om de nimic.

lele¹ sfs [At: PRAV. GOV. 104 / V: lealea / E: bg леля] 1 (Îvp; îs) ~ mare Soră a tatălui sau a mamei unei persoane Si: mătușă. 2 (Îvp; îs) ~ mică Verișoară a unuia dintre părinți Si: mătușă. 3 (Îvp; îas) Soție a unchiului Si: mătușă, tanti. 4 (Pop) Termen de respect folosit de frați pentru a vorbi cu sau despre sora mai mare Si: (pop) leică¹ (1). 5 (Pop) Termen de respect cu care se adresează o persoană mai tânără unei femei mai în vârstă Si: (pop) leică¹ (3). 6 (Pop; pex) Termen cu care un bărbat se adresează unei femei sau femeile vorbesc între ele. 7 Femeie. 8 (Pop; pex) Femeie de la țară. 9 (Pop) Termen de respect folosit de copii pentru a vorbi cu mama vitregă. 10 Termen de afecțiune cu care o femeie se adreseză unei persoane mai tinere. 11 (Pop; îe) Ce porți ~o chelbea-n cap? – Dacă-i modă ce să-i fac? Se spune femeilor care își schimbă portul după modă, chiar dacă nu sunt tinere sau nu le stă bine. 12 (Pop; îe) Daca badea ar avea codițe i s-ar zice ~ Se spune despre bărbatul care se amestecă în treburile femeiești. 13 (Pop) Termen cu ajutorul căruia un bărbat vorbește cu sau despre femeia iubită. 14 (Dep) Calificativ injurios dat unei femei imorale. 15 (Îe) Când ~a tot zâmbește, umblă după căpătuit Se spune despre o femeie care ademenește bărbații. 16 (Pop; îe) Lumea piere de belea, ~a pune să se bea Se spune despre o persoană care procedează nepotrivit față de situația în care se află. 17 (Pop; îe) Și-a găsit hârbul copacul, tigva dopul și ~a bărbatul Se spune când o femeie rea își găsește un bărbat la fel de rău. 18 (Pop; îe) ~a joacă până-n noapte, iar bărbatu-i e pe moarte Se spune despre o femeie care are un amant. 19 (Pop; îe) Fecior (sau fiu, copil, pui, rar, fată) de ~ Bastard. 20 (Fam; îlav) În (sau de) dorul ~lii Într-o doară. 21 (Fam; îal) Fără rost. 22 (Fam; îe) A vorbi în dorul ~lii A vorbi fără sens. 23 (Buc; art.; îs) ~a albă Horă nedefinită mai îndeaproape. 24 (Buc; art.; îs) ~a albă Melodie după care se execută această horă. 25 (Buc; art.; îs) ~a cu rufe Horă nedefinită mai îndeaproape. 26 (Buc; art.; îs) ~a cu rufe Melodie după care se execută această horă.

lelie^[1] sf vz lalea corectat(ă)

LALEA, lalele, s. f. Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu bulb alungit, ascuțit la vârf, cu frunze lanceolate, groase și late, cu tulpina înaltă, care face o singură floare mare, de diverse culori; tulipă (Tulipa gesneriana) – Din tc. lâle.

LELE s. f. 1. Termen de respect cu care se adresează la țară un copil sau o persoană mai tânără unei femei în vârstă sau cu care vorbește despre ea; leică¹. ♦ (În poezia populară) Femeie (tânără) iubită; mândră. 2. Femeie rea sau imorală. ◊ Expr. Fecior (sau pui, fiu) de lele = om șmecher, șiret, ticălos. A umbla frunza (sau în dorul) lelii = a umbla fără rost, degeaba. – Din bg. lelja.

LALEA, lalele, s. f. Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu flori frumos colorate, cultivată în grădini ca plantă decorativă (Tulipa). Veți găsi, pe lîngă toporași și viorele, laleaua... astă floare ce a avut și ea timpul măririi sale. NEGRUZZI, S. I 97. Foaie verde ș-o lalea, Cînd eream în floarea mea, Zburam ca o turturea. TEODORESCU, P. P. 280.

LELA adv. (Regional; în expr.) A umbla (sau, rar, a bate) lela = a umbla hoinar, fără nici un rost, a pierde vremea pe drumuri; a bate drumurile, a hoinări. Pînă acuși unde bătuși lela, de nu-i căutași? RETEGANUL, P. I 38. El de mic îmbla numai lela încolo și-ncoace. SBIERA, P. 1. Bine-ți șede, coșcogeme coblizan, să umbli lela pe drumuri. CREANGĂ, A. 69.

LELE s. f. (Adesea însoțit de numele persoanei la care se referă) 1. Termen de respect cu care se adresează, la țară, un copil sau o persoană mai tînără unei femei mai în vîrstă. V. dadă, țață. Nu-i voie, lele... nu înțelegeți că nu-i voie? CAMILAR, N. II 77. Acolo ne întîlnim cu lelea Stanca. SADOVEANU, P. M. 47. Lelea Fira sta, Gheme depăna, Sfaturi înșira Pentru fată-sa. COȘBUC, P. II 142. ♦ (În poezia populară) Femeie tînără, iubită. Lele cu sprîncene-n jos, Sufletul badii l-ai scos. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 244. Și-a pierdut sărmana lele Dragostele tinerele. ALECSANDRI, P. P. 283. 2. Femeie cu purtări rele. Am aflat eu trebile tale, leleo!... tigoare veninoasă ce ești! NEGRUZZI, S. III 37. Lumea piere de belea, Lelea pune să se lea = țara arde și baba se piaptănă, v. arde. ◊ Loc. adv. În dorul lelii v. dor. ◊ Expr. Fecior (sau pui, fiu) de lele = șmecher, șiret, coțcar; ticălos. Trei voinici feciori de lele tăbărît-au pe-nserate; Dairaua cu cimpoiul și ghitara tac speriate. IOSIF, P. 62. M-ai mîncat friptă! fecior de lele ce mi-ai fost. ISPIRESCU, L. 195. În pădurea de la Strungă Sînt de cei cu pușca lungă... Feciori de lele nebună! ALECSANDRI, P. I 57. Alelei, feciori de lele! Căci răpiși zilele mele! id. P. P. 73.

LELE s. f. 1. Termen de respect, cu care se adresează, la țară, un copil sau o persoană mai tînără unei femei mai în vîrstă. ♦ (În poezia populară) Femeie tînără; iubită. 2. Femeie cu purtări rele. ◊ Expr. Fecior (sau pui, fiu) de lele = șmecher, șiret, ticălos. A umbla frunza (sau în dorul) lelii = a umbla fără rost, degeaba. – Bg., sb. lelja.

LALEA ~ele f. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, care face o singură floare de diferite culori, cultivată în scopuri ornamentale. [Art. laleaua] /<turc. lâle

LELA adv.: A umbla ~ a fi hoinar; a merge din loc în loc fără a urmări un scop precis; a hoinări; a vagabonda. /cf. lele

LELE f. pop. (folosit și ca termen de adresare pe lângă numele respectiv) 1) Soră mai mare sau orice femeie mai în vârstă. 2) (în poezia populară) Femeie în raport cu bărbatul cu care se află în relații de dragoste; mândră; iubită. 3) peior. Femeie de moravuri ușoare. * Pui (sau fecior, fiu) de ~ om șmecher, șiret; coțcar. A umbla în dorul ~ii a umbla fără rost, brambură. A pleca în dorul ~ii a se duce fără a ști unde. [G.-D. lelei] /<bulg. lelja

laleà f. plantă de primăvară din fam. liliaceelor, cu cotorul înalt ce poartă o floare frumoasă, numită asemenea lalea (Tulipa). [Turc. LALÈ].

leică f. V. lele.

lela adv. numai în locuțiunea moldovenească a umbla lela, a vagabonda, a bate podurile: să umbli lela pe drumuri CR. [V. trela-lela].

lele f. 1. titlu ce se dă la țară unei surori sau femei mai în vărstă (diminutiv: leliță și leică); 2. iubită: fecior de lele, bastard; în dorul lelii, într’o doară: plecă și el cam în dorul lelii ISP. [Bulg. LELE, mătușă (cf. gr. mod. lalà, mătușă și turc. lolò, lele); v. dadă; scurtat lea, diminutiv leică = leleică)].

laleá f., pl. ele (turc. [d. pers.] lale, ngr. lalés, bg. sîrb. lale. O plantă erbacee liliacee bulboasă cu frumoase florĭ ornamentale compuse din cîte șase foĭ care formează o cupă, cu o mulțime de varietățĭ (tulipa). Cultura eĭ e în mare onoare în Olanda. V. tulipan.

léla adv. (cp. cu halela, haleura și cu sîrb. lola, haĭmana, lolati se, a hoĭnări). Fam. A umbla lela, a umbla haĭmana.

lalea s. f., art. laleaua, g.-d. art. lalelei; pl. lalele

lela (reg.) adv. (în: a umbla ~)

lele (pop.) s. f., g.-d. art. lelei

lalea s. f., art. laleaua, g.-d. art. lalelei; pl. lalele, art. lalelele

lela (pop.) (în expr. a umbla ~) adv.

lele (pop.) s. f., g.-d. art. lelei

lalea s. f., art. laleaua, g.-d. art. lalelei; pl. lalele

lela adv.

lele s. f., g.-d. art. lelei

lele sg. și pl.

LALEA s. (BOT.; Tulipa gesneriana) (livr.) tulipă, (reg.) tulipan, laptele-păsării.

LALEA s. v. bibilică.

LELE s. v. cocotă, curvă, femeie de stradă, mătușă, prostituată, tanti, târfă.

LELE s. leliță, mătușă, țață, (pop.) tătăișă, (reg.) dadă, daică, leică, nană, (Olt.) țaică, (Ban.) uină. (~ Maria, vecina noastră.)

lalea s. v. BIBILICĂ.

LALEA s. (BOT.; Tulipa gesneriana) (livr.) tulipă, (reg.) tulipan, laptele-păsării.

lele s. v. COCOTĂ. CURVĂ. FEMEIE DE STRADĂ. MĂTUȘĂ. PROSTITUATĂ. TANTI. TÎRFĂ.

LELE s. leliță, mătușă, țață, (pop.) tătăișă, (reg.) dadă, daică, leică, nană, (Olt.) țaică, (Ban.) uină. (~ Maria, vecina noastră.)

lalea (lalele), s. f. – Tulipă (Tulipa silvestris). Tc. lale (Cihac, II, 589; Miklosich, Türk. Elem., II, 117; Roesler 597; Șeineanu, II, 233; Berneker 688; Lokotsch 1300; Ronzevalle 154), cf. ngr. λαλές, bg. lale, sb. lale.

lela adv. – Hoinărind, fără scop. Creație expresivă, care pare să indice ideea de clătinare, de bălăbăneală, ca și cea de gîngăveală și de prostie, cf. sb. lola „a umbla creanga”, pol. lele „prost”, ceh. lyla „neghiob”, sb. lolati se „a hoinări”, napol. lollo „prost”, calabr. lèllu „tont”, sp. lelo „prost”; v. și Iordan, BF, IX, 151 și REW 4860. – Der. leleu, s. m. (prost); teleleu, s. m. (haimana, trîntor); lălîu (var. lălîi), adj. (prost, dezordonat), cf. Battisti, III, 2199; lălăi, vb. (a vorbi aiurea; a îngîna, a cînta încet și monoton), pentru a cărui formulă expresivă cf. lat. lallare, gr. λαλέω, λαλάζω, germ. lallen; lălăială (var. lălăitură), s. f. (îngînare, fredonare); loloti, vb. (Trans., a face zgomot); loloț (var. pl. loloți, loloațe), s. n. (smoc de lînă smulsă de scai la trecerea oilor); loloți, vb. refl. (Trans., a se încîlci). – Cf. lele, tala(lăi), lațe.

lele s. f. – 1. Denumire care se dă mătușilor, surorilor mai mari și, în general, tuturor femeilor, dar să nu fie bătrîne. – 2. Titlu pe care uneori îl dă îndrăgostitul tinerei căreia îi face curte. – 3. Femeie stricată, desfrînată. – Mr. lele, lală, mod de adresare pentru unchi sau văr. Creație expresivă din limbajul copiilor (DAR; Iordan, BF, IX, 150), comună unui mare număr de idiomuri: cf. gr. λαλά „bunică”, λαλᾶς „bunic”, alb. lala „mătușă”, lale „unchi”, ljaljë „titlu de curtoazie, în general”; tc. lela „doamnă”, lolo „prostituată”; sl. (bg.) lĕlja „mătușă”, bg. lelĕk „unchi”; genov. lalla „mătușă”; sp. lela „doamnă; stăpînă”. E puțin probabilă der. din sl., susținută de Miklosich, Slaw. Elem., 28; Cihac, II, 169; și Conev 58; și mai puțin chiar cea din numele Leila (Roesler 597). Este un cuvînt de uz comun (ALR, I, 164). Der. lelică, lică, leliță, s. f. (dim. al lui lele); lea, s. f. (haplologie din lelea), se folosește numai cu numele propriu, cf. bg. le, ljo „exclamație pentru a se adresa unei femei”; leică, s. f. (dim. de la lele), cu suf. -că, cf. maică, sau direct din sl., cf. bg. lĕlka „cumnată”, rut. leljka „mătușă”. – Din rom. pare a proveni țig. lele (Wlislocki 100).

LALEÁ (< tc.) s. f. Plantă decorativă erbacee, vivace, din familia liliaceelor, originară din Europa, Africa de Nord, Asia Centrală și de Est (având c. 100 de specii și câteva mii de hibrizi), cu tulpina înaltă de 30-40 cm, frunze lanceolate, groase și flori mari, simple sau învoalte, campanulate etc., având o gamă foarte mare de culori (Tulipa). Se înmulțește de obicei prin bulbi, dar și prin semințe (mai ales în scopul obținerii de noi soiuri). Înflorește primăvara devreme. În Europa este cultivată de c. 500 ani, cea mai importantă cultivatoare fiind Olanda, unde s-au obținut și un însemnat număr de noi soiuri.

FRITILLARIA L., LALEA PESTRIȚĂ, fam. Liliaceae. Gen originar din Europa și Asia, cca 98 specii, vivace, erbacee, bulb.. gălbui cu miros neplăcut. Tulpină multifoliată, 60-100 cm înălțime, purtînd la bază și la extremitatea sa frunze strînse unele lîngă altele. Cele de la partea inferioară numeroase, ovat-ascuțite, mai groase, larg-dilatate lă bază, cele superioare măi înguste, aproape verticale. Imediat sub buchetul formai din frunzele terminale și la subsuoara lor, de jur împrejurul tijei, înflorește, primăvara, un mare număr de flori campanulate, pendente, cu înveliș floral, perigonul, format din 6 foliole colorate la fel, gălbui-brune sau pătate, roșii-cărămizii, roșii-stacojii, oranj, galbene.

TULIPA L., LALEA, fam. Liliaceae. Gen originar din Africa, Asia și Europa, cca 100 specii și cîteva mii de hibrizi, ale căror plante, sînt erbacee, vivace cu bulbi. Toate speciile înfloresc primăvara. Partea subterană a plantei, bulbul, alungit-eliptic sau ovat, baza orbiculară și vîrf ascuțit, brun-negru, brun-roșiatie sau castaniu-roșcat, tunicile care acoperă bulbul și care-i dau culoarea, îndeplinesc rolul de organ de protecție, precum și de acumulare a substanțelor nutritive. Frunzele întregi, deseori cu nervuri paralele, cresc de la suprafața solului pînă la jumătatea tijei florale (tulpină aeriană), cele de la partea inferioară sînt mari, alungite, lanceolate sau lat-ovate, adeseori cu marginea ondulată și, uneori, chiar îndoite, iar cele superioare sînt mai înguste și mai mici, toate verzi-deschis pînă la nuanța de vînăt. Tija florală este de formă cilindrică, erectă, avînd, o înălțime de 5-100 cm, în funcție de specie și soi, purtînd în vîrf o floare mare, dreaptă, iar la unele specii o inflorescență cu 2-5 flori. Floarea poate fi simplă sau învoaltă, campanulată, infundibuliformă, stelată etc. învelișul floral, perigonul, cu 6 foliole libere din care 3 exterioare și 3 interioare, ovoide, orbiculare, de culori și nuanțe diferite, uneori în combinație, 6 stamine mari, galbene, pur- purii-maro sau negre și antere de aceeași culoare, stigmat aproape sesil cu 3 lobi, fără stil. Fructul este o capsulă alungită cu numeroase semințe de culoare cafenie.

Tulipa biflora Pall. Specie care înflorește primăvara-tîrziu. Flori infundibuliforme, în interior albe, la bază galbene, în exterior verzui, galbene sau roșietice, dispuse 2-5 pe o tijă înaltă de 15 cm. Frunze 2-3 liniare, gri-verzi, laxe. Bulb îngust, lung.

Tulipa clusiana DC. Specie care înflorește primăvara. Flori infuridibuliform-campanulate, 5 cm lungime, în interior albicioase, la bază albăstrui, iar în exterior cu striuri, roz-carmin, roșii sau violete. Cele 3 petale exterioare la bază spatulate, lanceolate, cu vîrf ascuțit, cca 1,3 cm lățime, cele interioare mai scurte, cu vîrf bont, staminele, anterele și polenul purpurii. Floarea este purtată pe o tijă de 45 cm înălțime, zveltă, glabră. Frunze gri-verzi, glabre, liniare, cu vîrf ascuțit, cele caulinare mai scurte și mai înguste, iar cele radicale cca 35 cm lungime și 1-2 cm lățime. Bulbi mici. Plantă cunoscută în cultură încă din evul mediu și aclimatizată apoi în cîteva regiuni mediteraneene.

Tulipa gesneriana L. Specie care înflorește primăvara. Flori de culori diferite, galbene, roșii (filamentele staminelor glabre), purtate de tije florale pînă la 50 cm înălțime. Frunze pînă la 8 cm lățime, glauce, verzi-cenușii cu pruină, glabre, cele inferioare sesile, cele radicale mari, ovat-alungite, marginea dreaptă și ușor ondulată, crețe, cele superioare mici și înguste. Bulbi mici.

Tulipa greigii Regel. Specie care înflorește primăvara. Floare mare, deschisă are diametru de 12-15 cm, stacojie-luminoasă cu cîte o pată galbenă sau neagră la bază, diviziunile sînt recurbate în afară. Frurize mari cu pete purpurii, caracter transmis și hibrizilor, cele 2 frunze inferioare 4-5 cm lățime, 15 cm lungime. Tulpină pînă la 0,25 cm înălțime.

Tulipa kaufmanniana Regel. Specie care înflorește primăvara timpuriu, sfîrșitul lunii mart.-începutul, lunii apr. Flori mari, alungite pînă la 7 cm lungime, cu diviziunile ascuțite (petalele colorate în alb-crem, striate cu roșu, mai ales spre vîrf, la baza celor trei diviziuni externe cu cîte o pată galbenă- portocalie), purtate de o tulpină scurtă, pînă la 25 cm înălțime, cu 3-4 frunze alungite, în formă de lance, de un verde-albăstrui, strînse ca într-o rozetă. Bulb colorat cafeniu, de mărime mijlocie.

Tulipa oculis-solis St. Amans. Specie care înflorește primăvara. Flori mari, solitare, erecte, dispuse în vîrful unei tulpini scapiforme, 30-60 cm înălțime, roșii sau rozee, cu striațiuni mai închise, perigon cu 6 foliole lanceolate, care au la bază o pată alungită, neagră-albăstruie, antere erecte. Frunze, 3-4, mari, liniar-lanceolate, ascuțite, distanțate, întins-erecte, ondulate pe margini. Plantă erbacee, bulb piriform.

Tulipa praecox Ten. Specie care înflorește primăvara. Flori campanulate, erecte, cu o lungime medie de 6 cm, petalele concave, ovat-ascuțite, baza și vîrful galbene, iar restul roșii-stacojii-închis, cele 3 exterioare puțin mai lungi, ovate, cu vîrf ascuțit, 2-3 cm lățime, în exterior aproape galbene, la vîrf pubescente, iar cele 3 interioare mai înguste, puțin mai scurte, antere galbene, filamente purpur, lungi, ovar cilindric cu stigmate roșietice, pubescente, late de 4-6 mm.. Frunze liniar-lanceolate, ondulate, ascuțindu-se spre vîrf, verzi-palid-albăstrui. Plantă pînă la 0,40 m înălțime. Tulpină șerpuită, glabră și păroasă spre vîrf. Bulb ovoid, ascuțit, de culoare castanie.

Tulipa praestans Hoog. Specie care înflorește primăvara, multifloră, 3-5 flori pe tijă, flori mari cu cupa largă, roșii-portocalii, strălucitoare. Frunze, cca 6, cele inferioare pînă. la 25 cm lungime și 10 cm lățime. Plantă de 30 cm înălțime. Se pretează la forțat.

Tulipa sylvestris L. Specie care înflorește la mijlocul primăverii. Floare mare, galbenă, campanulată, pînă la 6 cm lungime, în exterior verzuie, petale ascuțite, cele trei exterioare invers-lanceolate, glabre, cele interioare mai late, invers-ovate, la bază pubescente, antere galbene, filamentele staminelor la fel și păroase. Ovar pînă la 1,6 cm lungime, cu gît îngustat. Tulpină șerpuită, în medie 30 cm înălțime, unifloră, rar cu 2 flori. Frunze plate, vîrf ascuțit, cele radiale liniare, înguste, 1-2 cm lățime, verzi-palid-albăstrui. Bulbi ovați, 1-2 cm grosime, maro-închis. Fruct, capsulă alungit-eliptică, cu numeroase semințe.

Tulipa turkestanica Regel. Specie care înflorește primăvara-devreme. Flori, la exterior, verzi cu galben și nuanțe de roz, în interior albe-crem, în mijloc oranj. În vîrful tijelor subțiri apar pînă la 8 flori mici, cu petalele ascuțite, căpătînd la deschidere formă de stea. Plantă pînă la 25 cm înălțime, cu frunze lanceolate, verzi-cenușii.

a umbla creanga / frunza frăsinelului / lelea / teleleu expr. a hoinări fără rost, a-și pierde vremea.

fost-ai lele cât ai fost, dar te-ai dus pe pulă în jos expr. (obs.) timpul trece în mod implacabil.

în dorul lelii expr. (pop.) fără țintă, fără rost, la întîmplare.