2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LEGĂNÁRE, legănări, s. f. Acțiunea de a (se) legăna și rezultatul ei; clătinare, balansare, legănătură. – V. legăna.

LEGĂNÁRE, legănări, s. f. Acțiunea de a (se) legăna și rezultatul ei; clătinare, balansare, legănătură. – V. legăna.

legănare sf [At: I. GOLESCU / Pl: ~nări / E: legăna] 1 Mișcare ușoară, lină a unui copil într-o parte și în alta cu leagănul (1) sau pe brațe, în poală etc. pentru a-l liniști, a-l alinta și a-l face să adoarmă Si: legănat1 (1), (înv) legănătură (1). 2 Mângâiere. 3 Încântare. 4 Desfășurare specifică, armonioasă a sunetelor unei melodii, a unei poezii etc. Si: legănat1 (4), (înv) legănătură (4). 5 Vorbire tărăgănată Si: legănat1 (5), (înv) legănătură (5). 6 Mișcare a cuiva sau a ceva dintr-o parte în alta în jurul unei bare relativ fixe Si: legănat1 (6), (înv) legănătură (6), unduire. 7 (Fig) Unduire. 8 Clătinare a cuiva din cauza unei slăbiciuni, a beției, în urma unui șoc, a unui sentiment puternic etc. Si: amețeală, legănat1 (8), (înv) legănătură (8). 9 Zdruncinare domoală și ritmică a unui vehicul în timpul deplasării Si: legănat1 (9), (înv) legănătură (9). 10 Deplasare a unei mase de ape sub formă de valuri Si: legănat1 (10), (înv) legănătură (10). 11 Mișcare de pendulare a unor corpuri sau a unor obiecte suspendate sau atârnate Si: legănat1 (11), (înv) legănătură (11). 12 Mișcare de unduire a unei plante, a crengilor acesteia etc. la adierea vântului, în unna unei atingeri domoale etc. Si: legănat1 (12), (înv) legănătură (12). 13 (Îvp) Surpare a unei suprafețe de teren sau a unei forme de relief Si: legănat1 (13), (înv) legănătură (13). 14 (Îvp) Cutremurare a unei suprafețe de teren sau a unei forme de relief Si: legănat1 (14), (înv) legănătură (14). 15 Balansare ritmică a trupului omenesc în timpul mersului, al dansului etc. Si: legănat1 (15), (înv) legănătură (15).

LEGĂNÁRE, legănări, s. f. Acțiunea de a (se) legăna; balansare, oscilare, ondulare. Pe-ntinderea cea verde trec legănări de unde, Polenul ca un nour de aur fin se plimbă. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 11. Urmărea c-o privire leneșă legănarea vălătucilor de nori. VLAHUȚĂ, N. 24. Mă primblu singur pe podul vaporului, cumpănindu-mi pasurile după legănarea lui. ALECSANDRI, O. P. 291.

LEGĂNÁ, légăn, vb. I. 1. Tranz. A mișca lin într-o parte și în alta un copil (cu leagănul sau pe brațe) pentru a-l adormi. ♦ Refl. Fig. A se lăsa purtat, amăgit de speranțe deșarte. 2. Tranz. și refl. A (se) mișca într-o parte și în alta; a (se) clătina, a (se) balansa. ♦ Refl. A se da în leagăn (4). 3. Refl. (Despre oameni) A se mișca ritmic (în mers, în pas de dans etc.). [Prez. ind. și: leágăn] – Probabil lat. *liginare (< ligare „a lega”).

legăna [At: C. A. ROSETTI, N. I., 151 / Pzi: legăn, leagăn / E: pbl ml *liginare] 1 vt A mișca ușor, lin un copil într-o parte și în alta cu leagănul (1) sau pe brațe, în poală etc. pentru a-l liniști, a-l alinta și a-l face să adoarmă. 2 vt (Pop; îe) Celui bogat și dracul îi ~nă copiii Omului bogat i se fac toate plăcerile. 3 vt (Pex; c. i. lucruri sau ființe dragi) A ține în brațe și a mișca ușor, într-o parte și în alta pentru a exprima afecțiune. 4 vt (Fig) A mângâia. 5 vt (Fig) A încânta. 6 vt (D. sunete, cântec, vorbire) A suna domol Si: a tărăgăna. 7-8 vtr (Fig) A (se) amăgi cu speranțe deșarte. 9 vr (D. ființe, obiecte etc.) A se mișca dintr-o parte în alta în jurul unei bare relativ fixe Si: a se undui. 10 vr (Fig) A se undui. 11 vr (D. oameni sau părți ale trupului) A se clătina din cauza unei slăbiciuni, a beției, în urma unui șoc, a unui sentiment puternic etc. 12 vr (D. diferite corpuri sau obiecte plutitoare, ambarcațiuni) A se mișca datorită apei, valurilor. 13 vr (D. apă) A face valuri. 14 vr (D. oameni) A se da într-un leagăn (4) Si: (pop) a se da huța. 15 vr (D. păsări) A pluti în echilibru. 16 vr (D. oameni și părți ale corpului) A se mișca în mers, în ritmul dansului etc. 17 vr (Îvp; d. pământ, diferite forme de relief, etc.) A se cutremura. 18 vr (Îvp; d. pământ, diferite forme de relief) A se surpa. 19 vr (Fig; înv) A șovăi. 20 vr (Fig; înv) A se îndoi. 21 vr (Îvr) A se deplasa. corectată

LEGĂNÁ, leágăn, vb. I. 1. Tranz. A mișca lin într-o parte și în alta un copil (cu leagănul sau cu brațele) pentru a-l adormi. ♦ Refl. Fig. A se lăsa purtat, amăgit de speranțe deșarte. 2. Tranz. și refl. A (se) mișca într-o parte și în alta; a (se) clătina, a (se) balansa. ♦ Refl. A se da în leagăn (4). 3. Refl. (Despre oameni) A mișca ritmic (în mers, în pas de dans etc.). – Probabil lat. *liginare (< ligare „a lega”).

LEGĂNÁ, leágăn, vb. I. 1. Tranz. A mișca lin un copil încoace și încolo cu leagănul sau pe brațe pentru a-l adormi. V. balansa. Trebuia să-și legene copilul. DUMITRIU, N. 153. Aci l-a legănat Măicuța lui, și-aici în sat Sînt morți părinții lui. COȘBUC, P. I 232. Tu mai lasă drumurile și stăi lîngă mămuca, de-i fă țevi și leagănă copilul. CREANGĂ, A. 62. Luă în brațe pe această biată fată pe care o legănase. NEGRUZZI, S. I 26. Dară cînd mă legănai, cu mînile tu lucrai. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 195. ◊ Fig. Desfătare vînătorească... legănată în dulci și duioase visări. ODOBESCU, S. III 15. ♦ Refl. Fig. A se amăgi cu speranțe deșarte. 2. Tranz. A mișca ușor într-o parte și în alta, a balansa, a ondula. Pomii să-și legene brațele grele de roade. BANUȘ, B. 99. Era vară și șesurile își legănau, în boarea vîntului, lanurile aurii. STANCU, U.R.S.S. 81. Venea pe deal, voios cîntînd, Flăcăul; Pe-un umăr coasa legănînd. COȘBUC, P. I 169. Ana... umbla, legănîndu-și capul... ca un copil răsfățat. VLAHUȚĂ, O. A. III 34. ◊ (Poetic) Își leagănă-n perete tic-tacul vechiul ornic. IOSif, PATR. 11. Ne-nvîrteau al minții scripet, Legănînd cînd o planetă, cînd pe-un rege din Egipet. EMINESCU, O. I 140. ◊ Refl. Ce te legeni, codrule, Fără ploaie, fără vînt, Cu crengile la pămînt. EMINESCU, O. I 214. O mică luntrișoară... sub un cer albastru, ca lebăda ușoară, Azi lin se legăna. ALECSANDRI, O. 83. Brazii că se legănau, Cuibulețul mi-l stricau. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 204. ◊ Fig. Cîntecul se legăna sub cerul albastru de toamnă. CĂLUGĂRU, O. P. 430. ♦ Refl. A se da într-un leagăn, într-un scrînciob. 3. Refl. (Despre oameni) A se mișca ritmic (în dans, în mers etc.). Se leagănă pe cal și-și mîngîie barba mare. SADOVEANU, O. VII 168. Flăcăii abia se legănau în joc și hora se învîrtea foarte încet. CREANGĂ, O. A. 85. Și cînd ea se prinde-n gioc Se tot leagănă în loc. ALECSANDRI, P. P. 301. ◊ (Despre horă) Acum hora era chiar în șosea și se legăna lin subt privirile fermecate ale femeilor și fetelor. REBREANU, R. I 125. ◊ Fig. (Despre păsări) Vin cîteodată vrăbii ciripitoare, se leagănă gingaș pe ramura mea. DEȘLIU, N. 11. Trecu pe deasupra lor un corb carele se legăna prin văzduh. ISPIRESCU, L. 223. Ciocîrlia cea voioasă în văzduh se legăna. NEGRUZZI, S. I 115. ♦ (Despre oameni) A se clătina (din cauza slăbiciunii). Să legănau de slabi. RETEGANUL, P. V 53. – Prez. ind. și: (regional) légăn (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 87).

A LEGĂNÁ légăn tranz. 1) (copii) A mișca lin, într-o direcție și în alta (pe brațe sau în leagăn) pentru a liniști sau a adormi. 2) A face să se legene; a balansa. /<lat. liginare

A SE LEGĂNÁ mă légăn intranz. 1) A se mișca ușor dintr-o parte în alta; a se cumpăni; a se agita; a se clătina; a se cutremura. 2) (despre persoane) A se mișca ritmic, plecându-se puțin (în timpul mersului sau al dansului). 3) A se da în leagăn. 4) fig. (despre persoane) A-și face iluzii; a fi pradă unor vise sau unor promisiuni deșarte; a se iluziona. /<lat. liginare

LEGĂNA vb. (Mold., Criș., Trans. SV, Trans. N ) A se clătină. A: Țot pămîntul să ridică Și să leagănă de frică. DOSOFTEI, PS. ◊ Fig. Ștefan-Vodă îmbla legănîndu-se încotro va lua. M. COSTIN. C: Leagănă cu capul, cu ochii clipesc. VCC, 40. Pămîntul se va legăna. POGREB., 97v; cf. STR., 49r; PS. SEC. XVIII. 32r. Etimologie: lat. *liginare. Cf. t r e m u r a.

legănà v. 1. a mișca leagănul ca s’adoarmă pruncul; 2. a (se) mișca într’o parte și într’alta; 3. fig. a amăgi cu speranțe false sau depărtate.

légăn și (Trans.) léngăn, a v. tr. (ung. lengeni, a adia, a fîlfîi, a se legăna, lengetni, a legăna. Legăn, legenĭ, leagănă; să legene, ca depăn, peptăn, rezem, dar și eŭ leagăn în Munt. vest [ChN. I, 162] ca și eŭ pĭaptăn). Mișc leagănu saŭ mișc ca’ntr’un leagăn un copil ca să adoarmă. Fac să oscileze ceva atîrnat: vîntu leagănă frunzele plopilor. V. refl. Mă clatin în timpurĭ regulare într’o parte și’ntr’alta: copilu se leagănă în leagăn, luntrea se leagănă pe valurĭ, ramurile se leagănă de vînt. Fig. A te legăna cu o speranță, a avea o speranță depărtată saŭ falsă, a te mîngîĭa cu o speranță.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

legănáre s. f., g.-d. art. legănắrii; pl. legănắri

legănáre s. f., g.-d. art. legănării; pl. legănări

!legăná (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. légăn, 2 sg. légeni, 3 leágănă; conj. prez. 3 să légene

legăná vb., ind. prez. 1 sg. leágăn/légăn, 2 sg. légeni, 3 sg. și pl. leágănă; conj. prez. 3 sg. și pl. légene

legăna (ind. prez. 1 sg. leagăn, 2 sg. legeni, 3 sg. leagănă, conj. legene)

legăn, legeni 2, leagănă 3, legene 3 conj.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LEGĂNÁRE s. 1. v. balansare. 2. v. bălăbănire.

LEGĂNARE s. 1. balans, balansare, clătinare, oscilare, oscilație, pendulare. (~ limbii unei pendule.) 2. bălăbănire, clătinare. (~ picioarelor.)

arată toate definițiile

Intrare: legănare
legănare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • legănare
  • legănarea
plural
  • legănări
  • legănările
genitiv-dativ singular
  • legănări
  • legănării
plural
  • legănări
  • legănărilor
vocativ singular
plural
Intrare: legăna
verb (VT87)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • legăna
  • legănare
  • legănat
  • legănatu‑
  • legănând
  • legănându‑
singular plural
  • leagănă
  • legănați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • leagăn
  • legăn
(să)
  • leagăn
  • legăn
  • legănam
  • legănai
  • legănasem
a II-a (tu)
  • legeni
(să)
  • legeni
  • legănai
  • legănași
  • legănaseși
a III-a (el, ea)
  • leagănă
(să)
  • legene
  • legăna
  • legănă
  • legănase
plural I (noi)
  • legănăm
(să)
  • legănăm
  • legănam
  • legănarăm
  • legănaserăm
  • legănasem
a II-a (voi)
  • legănați
(să)
  • legănați
  • legănați
  • legănarăți
  • legănaserăți
  • legănaseți
a III-a (ei, ele)
  • leagănă
(să)
  • legene
  • legănau
  • legăna
  • legănaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

legănare

  • 1. Acțiunea de a (se) legăna și rezultatul ei.
    exemple
    • Pe-ntinderea cea verde trec legănări de unde, Polenul ca un nour de aur fin se plimbă. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 11.
      surse: DLRLC
    • Urmărea c-o privire leneșă legănarea vălătucilor de nori. VLAHUȚĂ, N. 24.
      surse: DLRLC
    • Mă primblu singur pe podul vaporului, cumpănindu-mi pasurile după legănarea lui. ALECSANDRI, O. P. 291.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi legăna
    surse: DEX '98 DEX '09

legăna

  • 1. tranzitiv A mișca lin într-o parte și în alta un copil (cu leagănul sau pe brațe) pentru a-l adormi.
    surse: DEX '09 DLRLC 6 exemple
    exemple
    • Trebuia să-și legene copilul. DUMITRIU, N. 153.
      surse: DLRLC
    • Aci l-a legănat Măicuța lui, și-aici în sat Sînt morți părinții lui. COȘBUC, P. I 232.
      surse: DLRLC
    • Tu mai lasă drumurile și stăi lîngă mămuca, de-i fă țevi și leagănă copilul. CREANGĂ, A. 62.
      surse: DLRLC
    • Luă în brațe pe această biată fată pe care o legănase. NEGRUZZI, S. I 26.
      surse: DLRLC
    • Dară cînd mă legănai, cu mînile tu lucrai. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 195.
      surse: DLRLC
    • figurat Desfătare vînătorească... legănată în dulci și duioase visări. ODOBESCU, S. III 15.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv reflexiv A (se) mișca într-o parte și în alta; a (se) clătina, a (se) balansa.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: balansa clătina ondula 10 exemple
    exemple
    • Pomii să-și legene brațele grele de roade. BANUȘ, B. 99.
      surse: DLRLC
    • Era vară și șesurile își legănau, în boarea vîntului, lanurile aurii. STANCU, U.R.S.S. 81.
      surse: DLRLC
    • Venea pe deal, voios cîntînd, Flăcăul; Pe-un umăr coasa legănînd. COȘBUC, P. I 169.
      surse: DLRLC
    • Ana... umbla, legănîndu-și capul... ca un copil răsfățat. VLAHUȚĂ, O. A. III 34.
      surse: DLRLC
    • poetic Își leagănă-n perete tic-tacul vechiul ornic. IOSif, PATR. 11.
      surse: DLRLC
    • poetic Ne-nvîrteau al minții scripet, Legănînd cînd o planetă, cînd pe-un rege din Egipet. EMINESCU, O. I 140.
      surse: DLRLC
    • Ce te legeni, codrule, Fără ploaie, fără vînt, Cu crengile la pămînt. EMINESCU, O. I 214.
      surse: DLRLC
    • O mică luntrișoară... sub un cer albastru, ca lebăda ușoară, Azi lin se legăna. ALECSANDRI, O. 83.
      surse: DLRLC
    • Brazii că se legănau, Cuibulețul mi-l stricau. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 204.
      surse: DLRLC
    • figurat Cîntecul se legăna sub cerul albastru de toamnă. CĂLUGĂRU, O. P. 430.
      surse: DLRLC
  • 3. reflexiv (Despre oameni) A se mișca ritmic (în mers, în pas de dans etc.).
    surse: DEX '09 DLRLC 7 exemple
    exemple
    • Se leagănă pe cal și-și mîngîie barba mare. SADOVEANU, O. VII 168.
      surse: DLRLC
    • Flăcăii abia se legănau în joc și hora se învîrtea foarte încet. CREANGĂ, O. A. 85.
      surse: DLRLC
    • Și cînd ea se prinde-n gioc Se tot leagănă în loc. ALECSANDRI, P. P. 301.
      surse: DLRLC
    • (Despre horă) Acum hora era chiar în șosea și se legăna lin subt privirile fermecate ale femeilor și fetelor. REBREANU, R. I 125.
      surse: DLRLC
    • figurat (Despre păsări) Vin cîteodată vrăbii ciripitoare, se leagănă gingaș pe ramura mea. DEȘLIU, N. 11.
      surse: DLRLC
    • figurat (Despre păsări) Trecu pe deasupra lor un corb carele se legăna prin văzduh. ISPIRESCU, L. 223.
      surse: DLRLC
    • figurat (Despre păsări) TCiocîrlia cea voioasă în văzduh se legăna. NEGRUZZI, S. I 115.
      surse: DLRLC
    • 3.1. A se clătina (din cauza slăbiciunii).
      surse: DLRLC sinonime: clătina un exemplu
      exemple
      • Să legănau de slabi. RETEGANUL, P. V 53.
        surse: DLRLC

etimologie: