4 definiții pentru bălăbănire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
bălăbănire sf [At: DA / Pl: ~ri / E: bălăbăni] 1-6 Mers reflex, (într-o parte și în alta), oscilând cu șovăială sau (legănându-se lent și) împleticit Si: (pfm) bălăbăneală (1-6), bălăbănit1 (1-4), bălăngănire (4-9), (reg) bănănăeală (1-6) , bănănăire (1-6), băinănămit (1-6) Cf bălăbăni (1-2). 7 Mișcare clătinată, datorată zgâlțâielii Si: bălăbăneală (1-6).
bălăbăníre s.f. Acțiunea de a (se) bălăbăni și rezultatul ei. • pl. -i. /v. bălăbăni.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
BĂLĂBĂNIRE s. clătinare, legănare. (~ picioarelor.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BĂLĂBĂNIRE s. clătinare, legănare. (~ picioarelor.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: bălăbănire
bălăbănire substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
bălăbănire, bălăbănirisubstantiv feminin
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.