2 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LECUÍRE, lecuiri, s. f. Acțiunea de a (se) lecui și rezultatul ei; vindecare, tămăduire, însănătoșire. – V. lecui.

LECUÍRE, lecuiri, s. f. Acțiunea de a (se) lecui și rezultatul ei; vindecare, tămăduire, însănătoșire. – V. lecui.

lecuire sf [At: CALENDARIU (1814), 130/3 / Pl: ~ri / E: lecui] 1 Însănătoșire a unei ființe bolnave sau rănite, a unor părți ale corpului în urma aplicării sau luării unui leac (1) Si: tratament, vindecare, (pop) lecuială, (înv) lecuință, tămăduire. 2 Folosire a unui leac (1) pentru prevenirea unei boli. 3 (Bis; înv) Purificare. 4 (Bis; înv) Izbăvire. 5 (Pex) Vindecare a unei boli sau a unei răni Si: cicatrizare. 6 (Fig) Eliberare a unei persoane de o stare sufletească neplăcută, jenantă, de un necaz Si: rezolvare. 7 Înlăturare a unui obicei rău, a unei deprinderi proaste, a unui nărav. 8 (Spc) Tratare a plantelor.

LECUÍRE s. f. Acțiunea de a (se) lecui; vindecare, tămăduire, însănătoșire. Schimbarea aerului e cel mai bun mijloc de lecuire. ALECSANDRI, S. 106.

LECUÍ, lecuiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) îngriji, a (se) trata, a da sau a lua medicamente spre a (se) face sănătos; p. ext. a (se) vindeca, a (se) însănătoși. 2. Refl. Fig. A nu mai dori cu niciun preț să facă ceva (în urma unei întâmplări neplăcute). – Leac + suf. -ui.

lecui vtr [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 3v/33 / V: (reg) leac~, (îvr) lăc~ / Pzi: ~esc, lecui / E: leac + -ui] (Udp „de”, „cu”) 1-2 (D. ființe, părți ale corpului, etc.) A (se) folosi de leacuri (1). 3-4 A (se) vindeca Si: a (se) însănătoși, a (se) tămădui. 5-6 (D. oameni) A(-și) ameliora o boală Si: a (se) întrema. 7-8 (D. oameni) A (se) proteja de o boală sau o suferință fizică. 9-10 (D. boli, suferințe fizice) (A face să treacă sau) a trece în urma folosirii unui leac (1). 11-12 (Fig; d. efectele produse de descântece sau farmece) (A face să dispară sau) a dispărea. 13-14 (Pex; c. i. boli ale plantelor) A (se) trata. 15-16 (Îe) A(-și) ~ sufletul A (se) curăța de păcate. 17-18 (Îae) A (se) purifica sufletește. 19-20 (Fig) A (se) elibera de o stare sufletească jenantă, neplăcută, de un necaz etc. 21-22 A (se) dezvăța de un nărav. 23-24 A-i pieri cheful de ceva.

LECUÍ, lecuiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) îngriji, a (se) trata, a da sau a lua medicamente spre a (se) face sănătos; p. ext. a (se) vindeca, a (se) însănătoși. 2. Refl. Fig. A nu mai dori cu nici un preț să facă ceva (în urma unei întâmplări neplăcute). – Leac + suf. -ui.

LECUÍ, lecuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A tămădui, a vindeca, a însănătoși. După ce au ospătat Petrea voinicul... s-au pornit cu smiceaua spre casă ca să lecuiască pe maică-sa. SBIERA, P. 30. Mama lui ce-l tot bocește Zile-ntregi îl scaldă-n lapte și de răni îl lecuiește. ALECSANDRI, P. III 146. (Fig.) Dă-mi o floricică din a ta cosiță Să mă lecuiască de-al meu aspru dor. BOLINTINEANU, O. 86. ◊ Refl. De toate boalele să se lecuiască. ȘEZ. IV 152. (Fig.) M-aș lecui de toată mînia. SBIERA, P. 8. Să beai, să te lecuiești, Pe min’ să nu mă jelești. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 324. 2. Refl. Fig. A se sătura, a-i pieri cheful (de ceva).

A SE LECUÍ mă ~iésc intranz. 1) (despre oameni) A reveni la starea normală după o boală; a deveni sănătos; a se vindeca; a se însănătoși; a se îndrepta. 2) (despre leziuni, boli) A dispărea în urma unui tratament; a se vindeca. 3) fig. (despre persoane) A înceta de a mai avea dorințe; a pierde pofta (de ceva). /leac + suf. ~ui

A LECUÍ ~iésc tranz. 1) (bolnavi sau boli) A supune unui tratament medical; a trata. 2) A face să se lecuiască; a tămădui; a vindeca. /leac + suf. ~ui

lecuĭésc v. tr. (d. leac saŭ vsl. lĕkovati, a lecui). Vindec.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lecuíre s. f., g.-d. art. lecuírii; pl. lecuíri

lecuíre s. f., g.-d. art. lecuírii; pl. lecuíri

lecuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lecuiésc, imperf. 3 sg. lecuiá; conj. prez. 3 să lecuiáscă

lecuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lecuiésc, imperf. 3 sg. lecuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. lecuiáscă

lecui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lecuiesc, conj. lecuiască)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LECUÍRE s. v. însănătoșire.

LECUIRE s. (MED.) îndreptare, înfiripare, însănătoșire, întremare, înzdrăvenire, refacere, restabilire, ridicare, tămăduire, vindecare, (pop.) sculare, tămăduială, (înv.) sănătoșare, tămăduință, vracevanie. (~ completă a bolnavului.)

arată toate definițiile

Intrare: lecuire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lecuire
  • lecuirea
plural
  • lecuiri
  • lecuirile
genitiv-dativ singular
  • lecuiri
  • lecuirii
plural
  • lecuiri
  • lecuirilor
vocativ singular
plural
Intrare: lecui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • lecui
  • lecuire
  • lecuit
  • lecuitu‑
  • lecuind
  • lecuindu‑
singular plural
  • lecuiește
  • lecuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lecuiesc
(să)
  • lecuiesc
  • lecuiam
  • lecuii
  • lecuisem
a II-a (tu)
  • lecuiești
(să)
  • lecuiești
  • lecuiai
  • lecuiși
  • lecuiseși
a III-a (el, ea)
  • lecuiește
(să)
  • lecuiască
  • lecuia
  • lecui
  • lecuise
plural I (noi)
  • lecuim
(să)
  • lecuim
  • lecuiam
  • lecuirăm
  • lecuiserăm
  • lecuisem
a II-a (voi)
  • lecuiți
(să)
  • lecuiți
  • lecuiați
  • lecuirăți
  • lecuiserăți
  • lecuiseți
a III-a (ei, ele)
  • lecuiesc
(să)
  • lecuiască
  • lecuiau
  • lecui
  • lecuiseră
leacui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

lecuire

etimologie:

  • vezi lecui
    surse: DEX '98 DEX '09

lecui leacui

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) îngriji, a (se) trata, a da sau a lua medicamente spre a (se) face sănătos.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: trata tămădui îngriji attach_file 6 exemple
    exemple
    • După ce au ospătat Petrea voinicul... s-au pornit cu smiceaua spre casă ca să lecuiască pe maică-sa. SBIERA, P. 30.
      surse: DLRLC
    • Mama lui ce-l tot bocește Zile-ntregi îl scaldă-n lapte și de răni îl lecuiește. ALECSANDRI, P. III 146.
      surse: DLRLC
    • figurat Dă-mi o floricică din a ta cosiță Să mă lecuiască de-al meu aspru dor. BOLINTINEANU, O. 86.
      surse: DLRLC
    • De toate boalele să se lecuiască. ȘEZ. IV 152.
      surse: DLRLC
    • figurat M-aș lecui de toată mînia. SBIERA, P. 8.
      surse: DLRLC
    • Să beai, să te lecuiești, Pe min’ să nu mă jelești. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 324.
      surse: DLRLC
  • 2. reflexiv figurat A nu mai dori cu niciun preț să facă ceva (în urma unei întâmplări neplăcute).
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: scăpa sătura

etimologie:

  • Leac + sufix -ui.
    surse: DEX '98 DEX '09