3 intrări

35 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LEAT, (1, 2) leaturi, s. n., (3) s. m. 1. S. n. (Înv.) An. 2. S. n. (Pop.) Contingent. ◊ Expr. A fi leat cu cineva = a fi de aceeași vârstă cu cineva. 3. S. m. Denumire familiară (de adresare) dată unui soldat. – Din sl. lĕto.

LEAT, (1, 2) leaturi, s. n., (3) s. m. 1. S. n. (Înv.) An. 2. S. n. (Pop.) Contingent. ◊ Expr. A fi leat cu cineva = a fi de aceeași vârstă cu cineva. 3. S. m. Denumire familiară (de adresare) dată unui soldat. – Din sl. lĕto.

leat[1] sn [At: URECHE, L. 133 / V: let / Pl: ~uri (1, 2) și leți (3) / E: slv лѣто cf veleat] 1 (Înv; asr; liv) An. 2 (Înv; asr; liv) Dată. 3 (Fig) Vremuri. 4 (Fig) Timp. 5 (Fig) Vechime. 6 (Fig) Secol. 7 (Pop) Număr total al soldaților recrutați într-un anumit an Si: contingent. 8 (Pop; îe) A fi (de) (un) (același) ~ cu cineva A fi de aceeași vârstă cu cineva. 9 (Pex) Subunitate militară. 10 (Pan) Generație. 11 (Fam; îoc deșcă) Fiecare dintre soldații unui contingent nou. 12 (Pex) Soldat. 13 (Pex) Termen de adresare pentru un soldat Si: răcan, recrut. corectată

  1. În original, probabil incorect, accentuat leat, ceea ce ar indica pronunția în două silabe. — cata

LEAT1 s. m. (În armata din trecut) Denumire dată unui recrut sau unui soldat. Îi de la mine din sat. Și mă dușmănește amar. El, locotenent, eu, leat prost. CAMILAR, N. I 14. Glonțu n-alege de-i domn ofițer ori leat prost. C. PETRESCU, Î. II 11. Un dorobanț... vine vesel înaintea noastră. Nu ți-e urît aici, leat? îl întreb. VLAHUȚĂ, la TDRG.

LEAT2, leaturi, s. n. (Învechit și arhaizant) 1. An. În primăvara leatului opt sute douăzeci și unu, luna lui mărțișor. C. PETRESCU, A. R. 192. Pe o culme mai semeață a acelei coaste sta, pe la leatul 1508, cetățuia lui Dracea Armașul din Mănești. ODOBESCU, S. A. 83. 2. (Popular) Contingent. V-a luat leatul la oaste, nu? GALAN, Z. R. 31. După dînșii cot la cot Suiam orbiș, noi leatul tot. COȘBUC, P. II 41. ◊ Expr. A fi leat cu cineva = a fi de aceeași vîrstă, a fi de-o seamă.

LEAT ~uri n. 1) înv. Perioadă de timp care corespunde unei revoluții a Pământului în jurul Soarelui; an. 2) Contingent în armată. ◊ A fi ~ cu cineva a fi de aceeași vârstă cu cineva. [Monosilabic] /<sl. lĕato

leat n. 1. număr ce arată data anului: au cumpărat la leat 1812 o hirtă de loc AL.; 2. dată preciză: câte degete am la mâini ’s tot leaturi de păgâni POP.; 3. în graiul soldățesc: cel ce a intrat în armată odată cu altul, soldat din acelaș an (în opozițiune cu deșcă). [Slav. LĬETO, an].

leat (ea dift.) n., pl. urĭ (vsl. lĕto, etate, an, timp; rus. lĕto, vară. V. letopiseț, veleat). Vechĭ. Data unuĭ an: la leatu 1504. Azĭ. Fam. S. m., pl. lețĭ. Soldat intrat în oaste odată cu altu (contemporan, camarad): tu eștĭ leat cu mine; ĭa stăĭ, măĭ leat! Soldat prost: treceaŭ niște lețĭ.

LAȚ2 s. n. v. leaț.

LEAȚ, leațuri, s. n. Despicătură lungă și îngustă de lemn, adesea fasonată (în patru muchii), folosită în tâmplărie. [Var.: laț s. n.] – Din magh. léc.

LEAȚ, leațuri, s. n. Despicătură lungă și îngustă de lemn, adesea fasonată (în patru muchii), folosită în tâmplărie. [Var.: laț s. n.] – Din magh. léc.

leaț2[1] sn vz laț2 corectată

  1. În original, probabil incorect, accentuat leaț, ceea ce ar indica pronunția în două silabe le-aț. — cata

leaț1[1] sn [At: DEX / V: laț / Pl: nct[2] / E: mg léc] Despicătură lungă și îngustă, adesea fasonată în patru muchii, folosită în tâmplărie. corectată

  1. În original, probabil incorect, accentuat leaț, ceea ce ar indica pronunția în două silabe. — cata
  2. După alte surse, pluralul ar avea forma leațuri. În MDA2 acest plural poate fi găsit în textul definiției cuv. „pazie1” — LauraGellner

LEAȚ, leațuri, s. n. Piesă lungă și îngustă de lemn, fasonată, de obicei, în patru muchii și folosită la lucrări de dulgherie și de tîmplărie. Înconjurară o împrejmuire de leațuri. C. PETRESCU, Î. II 201. Patru leațuri cioplite frumos și încheiate laolaltă. SLAVICI, N. I 61. S-a tăiat un parchet, s-a făcut grinzi, căpriori, leațuri. I. IONESCU, P. 467. – Variantă: laț (DELAVRANCEA, S. 108) s. n.

LEAȚ ~uri n. Bucată lungă și subțire de lemn (de obicei în patru muchii) folosită în tâmplărie și la construcții; șipcă. /<ung. léc

laț m. (pl. lați) 1. bucată de lemn lungă și subțire; 2. pl. scânduri ce se pun pe căpriorii învelitorii. [Sas. LAZ = germ. LATTE].

1) laț m. (ca și leț, leaț). Munt. est, Trans. Leț.

leț și leaț (ea dift.) n., pl. urĭ (orig. comună cu ung. léc, rut. pol. lata, sîrb. letva, d. germ. latte, vgerm. latta, de unde și fr. latte și it. latta. V. corlată). Mold. Lemnu orizontal care e fixat pe stîlpiĭ zaplazuluĭ și susține scîndurile. (Și la acoperiș se pun lețurĭ). – În Munt. est laț și lanț, în Trans. laț [m.], în Munt vest, Olt. lăntéț. Și pázie (Mold.). V. cușac.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

leat2 (an, contingent) s. n., pl. leáturi

arată toate definițiile

Intrare: leat (an, contingent)
leat2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • leat
  • leatul
  • leatu‑
plural
  • leaturi
  • leaturile
genitiv-dativ singular
  • leat
  • leatului
plural
  • leaturi
  • leaturilor
vocativ singular
plural
Intrare: leat (soldat)
substantiv masculin (M31)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • leat
  • leatul
  • leatu‑
plural
  • leți
  • leții
genitiv-dativ singular
  • leat
  • leatului
plural
  • leți
  • leților
vocativ singular
  • leatule
plural
  • leților
Intrare: leaț
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • leaț
  • leațul
  • leațu‑
plural
  • leațuri
  • leațurile
genitiv-dativ singular
  • leaț
  • leațului
plural
  • leațuri
  • leațurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • laț
  • lațul
  • lațu‑
plural
  • lațuri
  • lațurile
genitiv-dativ singular
  • laț
  • lațului
plural
  • lațuri
  • lațurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

leat (an, contingent)

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • În primăvara leatului opt sute douăzeci și unu, luna lui mărțișor. C. PETRESCU, A. R. 192.
      surse: DLRLC
    • Pe o culme mai semeață a acelei coaste sta, pe la leatul 1508, cetățuia lui Dracea Armașul din Mănești. ODOBESCU, S. A. 83.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • V-a luat leatul la oaste, nu? GALAN, Z. R. 31.
      surse: DLRLC
    • După dînșii cot la cot Suiam orbiș, noi leatul tot. COȘBUC, P. II 41.
      surse: DLRLC
    • 2.1. expresie A fi leat cu cineva = a fi de aceeași vârstă cu cineva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

leat (soldat)

  • 1. Denumire familiară (de adresare) dată unui soldat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Îi de la mine din sat. Și mă dușmănește amar. El, locotenent, eu, leat prost. CAMILAR, N. I 14.
      surse: DLRLC
    • Glonțu n-alege de-i domn ofițer ori leat prost. C. PETRESCU, Î. II 11.
      surse: DLRLC
    • Un dorobanț... vine vesel înaintea noastră. Nu ți-e urît aici, leat? îl întreb. VLAHUȚĂ, la TDRG.
      surse: DLRLC

etimologie:

leaț laț

  • 1. Despicătură lungă și îngustă de lemn, adesea fasonată (în patru muchii), folosită în tâmplărie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: șipcă attach_file 3 exemple
    exemple
    • Înconjurară o împrejmuire de leațuri. C. PETRESCU, Î. II 201.
      surse: DLRLC
    • Patru leațuri cioplite frumos și încheiate laolaltă. SLAVICI, N. I 61.
      surse: DLRLC
    • S-a tăiat un parchet, s-a făcut grinzi, căpriori, leațuri. I. IONESCU, P. 467.
      surse: DLRLC

etimologie: