LATI- elem. „lat, larg”, (< fr. lati-, cf. lat. latus)

la³ [At: PSALT. HUR. 48^v/14 / V: (reg) ~ua, lăia / Pzi: lau / E: ml lavare] 1-6 vrt (Îvp) A (se) spăla (pe cap). 7 vt (Înv) A umezi. 8 vt (Pop; îc) Lă-mă-mamă Om prost. 9 vt (Îac) Om leneș, care se mișcă greoi. 10-11 vtr (Mar; Trs) A(-și) unge părul cu o substanță grasă pentru a-i da strălucire. 12-13 vtr (Reg) A (se) pieptăna după spălarea părului. 14 vt (Reg) A trata părul împotriva paraziților. 15 vr (Reg; d. pisici) A-și curăța blana prin lingere. 16 vt (Îvr; fig) A dojeni. 17 vt (Pop) A spăla rufe. 18 vt (Reg) A înălbi firele de tort. 19-20 vtr (Pop) A (se) scălda. 21 vt (Îvr) A trata cu o soluție, un unguent etc. Si: a unge. 22 vr (Olt; d. vreme) A deveni nefavorabilă.

lat, lată [At: VARLAAM, C. 261/5 / Pl: (1-7, 9-13, 16-17, 19-20, 22-35, 67-69) lați, late, (36-66) ~uri / E: ml latus] 1 a (Îoc îngust) Care are o lățime relativ mare. 2 a (Îs) Fier ~ (sau fierul cel ~, ~-fierul) Brăzdar (1). 3 a (Înv; îlav) Mare și ~ Nu mare lucru. 4 a (D. părți ale corpului) Gros. 5 a (Pex; d. ființe) Viguros. 6 a (Îla; d. oameni) ~ în spate (sau în spete) Voinic. 7 a (Pop; îe) A fi limbă ~ă A vorbi defectuos, din cauza unei malformații a aparatului fonator. 8 av (Pop; îe) A vorbi ~ A se exprima greoi. 9 a Care are o deschidere mare. 10 a (Pop; gmț; îe) A avea gură ~ă A vorbi mult și tare. 11 a (Pop; îe) A spune vorbe mari și ~e A vorbi pompos, dar fără conținut. 12 a (Îcs) De ... (de) ~(ă) Care are lățimea de ... 13 a (D. articole de îmbrăcăminte) Care are o croială amplă Si: larg, încăpător. 14 av (Pe lângă verbul „a încinge”; îoc strâns) Larg. 15 av (Pex) Neglijent. 16 a (D. țări, proprietăți, terenuri etc.) Care se întinde pe o suprafață mare Si: întins, vast. 17 a (Rar; îlav) În lumea ~ă Pretutindeni. 18 av (Pe lângă verbul „a împărți”) În cantități mari. 19 a (D. pas) Mare. 20 a (Rar; pex; d. pași) Care sunt executați în ritm vioi. 21 av (Rar; d verbul „a păși”) Cu pași mari. 22 a (Pop; d. intervale de timp) De durată mare. 23 a (Înv; d. colectivități) Numeros. 24 a (D. obiecte) Care are o suprafață netedă. 25 a (D. vase) Care are fundul plan sau puțin adânc. 26 a (Reg; îe) A fi ~ de foame A fi foarte flămând. 27 a (Pop; d. nas) Turtit. 28 a (D. ridicături de pământ) Teșit. 29 a (D. ridicături de pământ) Care este puțin înalt. 30 a Zdrobit. 31-33 a (Fam; după verbe ca „a cădea”, „a lăsa”, „a rămâne”, „a zăcea”) (Întins la pământ) (în stare de nesimțire sau) mort. 34 a (Fam; îe) A lăsa (pe cineva) ~ A bate pe cineva foarte tare, lăsându-l în nesimțire. 35 a (Fam; îae) A impresiona puternic pe cineva. 36 sn (Pop; îe) A da ~ul pe spate A cădea lungindu-se la pământ. 37 sn (Urmat de determinări care indică măsura) Dimensiune transversală a unei suprafețe sau a unui corp Si: lățime. 38 sn (Pop; îs) Un ~ de palmă (sau de mână) Unitate de măsură egală cu lățimea unei palme care are degetele lipite. 39 sn (Pex) Distanță cuprinsă într-un lat (38). 40 sn (Pop; îla) De un ~ de mână (sau de palmă) Relativ mare. 41 sn (Pop; îal) Foarte gros. 42 sn (Pop; îlav) De (sau la) un ~ de mână De durată scurtă. 43 sn (Pop; îal) La distanță mică. 44 sn (Pop; îs) ~ de deget Unitate de măsură egală cu lățimea unui deget. 45 sn (Pop; îlav) De un ~ de deget Foarte puțin. 46 sn (Pop; îal) Transversal. 47-48 sn (Îlpp; îlav) În (sau de-a, pe) ~(ul) (Exprimă o poziționare spațială în raport) transversal. 49-50 sn (Îal) (Exprimă direcția unei mișcări în funcție de două repere spațiale) dintr-o parte în alta. 51-52 sn (Pop; îal) (Exprimă situarea sau mișcarea) într-o poziție sau direcție transversală în raport cu poziția sau direcția obișnuită. 53 sn (Îe) A trece (sau a tăia) ~ul (sau în ~, pe ~, de-a ~ul) A traversa pe diagonală. 54-55 sn (Îlpp; îlav) În (sau de-a) lung(ul) ... și în ~(ul)... (Exprimă orientarea spațială a unei mișcări) în toate direcțiile Si: pretutindeni. 56-57 sn (Pop; îal) (Exprimă efectuarea unei mișcări) repetând fără încetare un parcurs făcut în cele două sensuri, pe direcția lungimii, apoi pe direcția lățimii. 58 sn (Pop; îe) A se da (sau a se perpeli) și pe ~ și pe uscat (sau ~ pe ~) A face eforturi disperate pentru a realiza ceva Si: a se face luntre și punte. 59 sn Suprafață mai puțin întinsă a unui obiect de formă paralelipipedică Si: lățime. 60 sn (Reg) Parte a ciocanului cu care se lovește. 61 sn (Reg) Parte a scoabei. 62-63 sn (Reg) Creștet (1-2). 64 sn (Pop; șîs) ~ de pânză Bucată de pânză folosită pe lățime la confecționarea unui articol de îmbrăcăminte Si: foaie (25), stană. 65 sn (Pan) Fâșie de pământ. 66 sn (Reg) Șorț. 67 a (Fam; d. o situație; îe) A fi ~ă (rău sau de tot) A lua proporții neașteptate și neplăcute. 68 a (Fam; îe) A o face ~ă (rău sau de tot) A face un chef strașnic. 69 a (Fam; îae) A face o prostie.

lață² sf vz lațe¹

lațe¹ sfp [At: (a. 1696) IORGA, S. D. VII, 213 / V: (îrg) ~ă, (reg) ~i / E: nct] 1 Șuvițe de lână de pe un animal, netoarse și nepieptănate Si: dup, flintoc, floc, loloață, miță. 2 Fire de păr sau de lână smulse care atârnă din unele țesături. 3 (Reg) Lână de pe oi prinsă prin mărăcini. 4 (Pan; la oameni) Șuvițe de păr lung lăsate să atârne în mod dezordonat, neîngrijit.

lați s vz lațe¹

laua v vz la³

lă v vz la

lăia v vz la³

lăț a, sn vz lat

lăți [At: URECHE, L. 118 / Pzi: ~țese / E: lat] 1-2 vrt (A deveni sau) a face să devină mai lat (1). 3-4 vtr A (se) extinde în lățime ocupând o suprafață mai mare Si: a (se) întinde. 5-6 vtr A(-și) mări suprafața. 7 vt A face să pară mai lat (1). 8-9 vtr A (se) răspândi pe o suprafață mai mare. 10-11 vtr (Udp „pe”, „peste”, „asupra”) A (se) întinde acoperind. 12-13 vtr (Pfm; d. țări, puteri armate etc.) A(-și) extinde domeniul de ocupație. 14-15 vtr (Înv; d. țări, puteri, armate etc.) A(-și) extinde dominația ca sferă de influență. 16-17 vtr (Înv) A(-și) supune o țară, un teritoriu învecinat. 18-19 vtr A(-și) extinde proprietatea asupra unui teren. 20 vr (Pop; îe) A se ~ la... A ajunge la... 21 vr (Înv) A-și extinde autoritatea. 22 vr (Înv) A-și extinde aplicabilitatea. 23-24 vtr (Înv) A(-și) extinde puterea de acțiune. 25-26 vrt (A deveni sau) a face să devină mai încăpător decât de obicei. 27-28 vtrr A (se) îndepărta unul de altul Si: a (se) distanța. 29 vt A răsfira. 30-31 vrt (A căpăta sau) a face să capete o formă plată prin lovire sau presare Si: a (se) turti. 32 vrp (Îvr) A se dărâma. 33 vt A strivi pe cineva. 34 vt A omorî. 35 vr (Îs) A se ~ la pământ A se întinde pe jos cu corpul lipit de pământ. 36 vr (D. plăgi, infecții etc.) A se întinde la țesuturile din jur. 37-38 vtr (Pfm; d. știri, informații etc.) A (se) face cunoscut la tot mai mulți oameni Si: a (se) difuza, a (se) răspândi. 39 vt (Pfm; c. i. principii, idei, credințe etc.) A difuza, câștigând adepți sau prozeliți Si: a propaga. 40 vr A fi acceptat. 41 vr (Pfm) A deveni cunoscut și folosit de cineva. 42 vr (Pfm; d. boli epidemice, infecții etc.) A se transmite de la un individ la altul. 43-44 vtr (Pfm; d. lumină, căldură, miros etc.) A (se) împrăștia în toate direcțiile Si: a (se) degaja, a (se) răspândi, a (se) revărsa. 45 vr (Pfm) A se intensifica. 46 vt A spori în forță. 47 vr (Îvp; csn; d. ființe) A se înmulți. 48 vt A înmulți. 49-50 vtr A(-și) mări proporțiile. 51 vr (Înv) A se prelungi în timp Si: a dăinui, a dura. 52 vt (Pop; îe) A ~ vorba A vorbi mai mult decât trebuie. 53 vr (Fig) A avea o atitudine trufașă Si: a se fuduli, a se îngâmfa.

lăua v vz la

loațe sf vz lațe

LA³, lau, vb. I. Tranz. (Popular) A spăla (mai ales pe cap), a scălda, a îmbăia. Ea ne cocea pînă acuma pînea. Mă la pe mine. SADOVEANU, P. M. 246. Îl lă în toată sîmbăta cu fel de fel de buruieni. SEVASTOS, N. 4. Face degrabă leșie, pregătește de scăldătoare... lă purcelul, îl scaldă. CREANGĂ, P. 76. Lau copilul, îi dau țîță. ALECSANDRI, P. P. 308. ◊ Expr. Lă-mă-mamă (cu valoare de substantiv) = om prost, nătîng, lălîu. Măritată de curînd după un văduvoi bătrîn ș-un «lă-mă-mamă». CREANGĂ, A. 96. Dacă găsește vreun lă-mă-mamă... Nu vede, n-aude și nu-i bagă seamă. PANN, P. V. II 97. ◊ Refl. Ileana pe cap se la. BIBICESCU, P. P. 271. – Forme gramaticale: prez. ind. lau, lai, lă, lăm, lați, lau, part. lăut. - Prez. conj. pers. 3 și: să leie (CREANGĂ, P. 289).

LAT², -Ă, lați, -te, adj. Care are o lățime (relativ) mare. E lung pămîntul, ba e lat. COȘBUC, P. I 53. Se încinse... cu o curea lată, coperită cu ținte aurite. NEGRUZZI, S. I 23. Frunză lată, fmnză-ngustă. HODOȘ, P. P. 59. ◊ Loc. adj. Lat în spate = bine legat, voinic. Călca mărunt, deși era lat în spate. CAMIL PETRESCU, U. N. 58. Apariția omului acestuia bine legat, lat în spate... inspira hotărîre, încredere. C. PETRESCU, Î. I 11. ◊ Expr. A spune vorbe mari și late = a spune vorbe pompoase, dar fără miez. V-am adunat pentru ca să vă spun vorbe mari și late, cum n-ați auzit de cînd trăiți. ALECSANDRI, T. I 259. (Familiar) A fi lată (rău sau de tot) = a lua proporții grave, a prezenta un aspect îngrijorător. Mi se pare că o să fie lată. PAS, Z. III 212. Să-ți spun ce am aflat acuma... E lată rău. CARAGIALE, O. II 204. A o face lată (rău sau de tot) = a) a petrece strașnic (cu mîncare, băutură, cîntece etc.); b) a face, fără voie, o poznă, o gafă; a o face de oaie. ♦ (Familiar, despre persoane, în construcții speciale) Întins la pămînt fără simțire; mort. A intrat abia a doua zi femeia la dînsul. L-a găsit lat. SADOVEANU, D. P. 120. Dacă nu era Negoiță s-o apuce-n brațe, cădea lată. CARAGIALE, O. III 46. Atît de mult a închinat, încît pe loc a rămas lat. ALECSANDRI, T. 304. ◊ Expr. A lăsa (pe cineva) lat = a bate pe cineva foarte tare, lăsîndu-l în nesimțire. Dacă-l săcîia vreun vorbăreț, îl izbea de-l lăsa lat. DUMITRIU, P. F. 63. (Rar) A fi lat de foame = a fi foarte flămînd. De două zile n-am mîncat, sîntem lați de foame. CONTEMPORANUL, III 927. De ce-s oile așa late de foame? SBIERA, P. 9.

LAT¹, laturi, s. n. Partea lată a unui lucru: lățime. Latul săbiei. ▭ Acoperi restul figurei cu latul palmei. C. PETRESCU, Î. I 3. Luntre mică el prindea, Latul Dunării trecea. ALECSANDRI, P. P. 130. ◊ Un lat de palmă (sau de mînă) = măsură populară de lungime, valorînd cît lățimea unei palme cu degetele lipite; fig. lățime sau distanță mică. Pe umedele poteci bătute de jivini, ghinda anilor trecuți sta de un lat de palmă. SADOVEANU, O. I 63. Cercuri de fier de un lat de mînă și mai bine. ȘEZ. VIII 66. ◊ Loc. adv. În lung și în lat v. lung. (De obicei în legătură cu «de-a lungul») De-a latul = în lat, în curmeziș.

LAȚE s. f. pl. Șuvițe de lînă netoarse și nepieptănate: p. ext. (la om) șuvițe de păr care atîrnă în mod dezordonat. Cojoc cu lațele în afară. ▭ Un grăunte de om, cu... pălărie pleoștită peste lațele bălăi din cap. POPA, V. 44.

LĂȚI, lățesc, vb. IV. Refl. 1. A se face mai lat, a deveni mai lat, mai larg sau mai turtit. Porțiunea de uliță principală se sfîrșise. Drumul se lățea iarăși. C. PETRESCU, A. 315. Cînd s-au lățit pînă într-atîta lamele cuțitelor? SAHIA, N. 56. ♦ (Rar, despre persoane) A se întinde, a se culca, a se trînti pe jos, cu corpul strîns lipit de pămînt. Ne lățirăm la pămînt, fără suflet. SADOVEANU, O. VI 90. 2. A deveni mai întins, a se întinde în toate direcțiile, acoperind o suprafață mare; a se mări. Iar din inima lui simte un copac cum că răsare, Care crește într-o clipă ca în veacuri, mereu crește, Cu-a lui ramuri peste lume, peste mare se lățește. EMINESCU, O. I 142. Pustiul... S-a lăți-mpregiurul meu. ALECSANDRI, P. II 13. ◊ (Poetic) A nopții neagră mantă peste dealuri se lățește. ALEXANDRESCU, M. 17. 3. Fig. (Rar) A se răspîndi, a se împrăștia, a se difuza, a se propaga. Vestea se lățise în tot satul. ◊ Tranz. Să lățească vorba că au murit. SBIERA, P. 296.

A LA lau tranz. pop. (persoane) 1) A spăla (pe cap). 2) fig. fam. A muia din toate părțile; a uda în întregime; a scălda. ◊ Lă-mă-mamă om mărginit la minte. /<lat. lavare

LAT lată (lați, late) 1) Care are o întindere mare pe transversală; extins în lățime. Pânză ~ă. Frunte ~ă. ◊ ~ în spate (sau în spete) bine dezvoltat fizicește. A o face lată a) a trage un chef strașnic; b) a face inconștient o boroboață. 2) fam. Care este în stare de nesimțire; întins fără mișcare. ◊ A rămâne (sau a cădea) ~ a cădea fără simțire la pământ. A lăsa pe cineva ~ a bate (pe cineva), lăsându-l în nemișcare. A fi ~ de foame a fi istovit de foame; a fi foarte flămând. /<lat. latus

LAȚE f. la pl. Șuvițe de lână sau de păr care atârnă dezordonat. / Orig. nec.

A LĂȚI ~esc tranz. A face să se lățească. /Din lat

A SE LĂȚI pers. 3 se ~ește intranz. 1) A deveni lat; a se face mai mare în lățime. 2) fig. (despre știri, vești) A deveni cunoscut unui cerc larg de persoane; a se răspândi; a se propaga. /Din lat

LA vb. (Mold., Ban., Trans. SV) A spăla. A: Să-și lea cămeșile lor DOSOFTEI, PARIMIAR. C: Lau. Lavo. AC, 349. La-mă-veri și mai vîrtos de zăpada înălbi-mă-voiu. PS. SEC. XVIII, 36^r. ◊ Fig. Ce mai vîrtos mă lă de fărălegile meale. PS. SEC. XVIII, 34^^v. Etimologie: lat. lavare. Vezi și: nelăut:

là v. a spăla, mai ales la cap: ia să-mi lai copilașii CR. [Vechiu-rom. a la, a spăla în genere = lat. LAVARE].

lat a. 1. larg, în opozițiune cu îngust și în corelațiune cu lung: stofă lată; 2. fig. măreț, grandios (ironic): vorbe late, e prea lată. [Lat. LUTUS]. ║ adv. în lat: a căzut lat. ║ n. lățime: latul palmei, în lung si în lat.

lă-mă-mamă m. om copilăros: dacă găsește vr’un lă-mă-mamă PANN. [Lit. spală-mă (la cap), mamă!].

lățì v. 1. a (se) face lat; 2. fig. a se răspândi: se lăți faima. [Lat. LATESCERE].

2) la, infinitivu d. laŭ.

lat, -ă adj. (lat. latus, it. lato, pv. lat, sp. lado). Larg, vorbind de suprafețe, în opoz. cu îngust, strîmt și în corelațiune cu lung: un șanț, un fluviŭ lat (nu larg, fiind-că nu e vorba de capacitatea luĭ, ci de distanța de la un mal la altu), o stradă, o scîndură, o față, o talpă lată. Vorbă lată, vorbe late, vorbire enfatică, bombastică, umflată, declamatoare. Fam. A cădea lat, a cădea jos întins saŭ greoĭ. A rămînea lat, a rămînea întins fără simțire. A o face lată, a fi lată, a da extensiune mare unuĭ lucru (uneĭ bețiĭ, uneĭ greșelĭ grave ș. a.), a fi întins: aceștĭ bețivĭ aŭ făcut-o lată, c’aŭ spart geamurile; greșala luĭ e maĭ lată de cît credeam. Mare și lat (Pop.), atîta tot, nu mare lucru: după atîta muncă, nu m’am ales de cît cu doĭ francĭ marĭ și lațĭ. S. n., pl. urĭ. Lățime: un șanț de doĭ metri în lat, doŭă laturĭ de palmă. De-a latu, în lat, în lățime: copilu era culcat de-a latu patuluĭ. În lung și’n lat, în lungiș și în curmeziș, în toate părțile: a cutreĭera țara în lung și’n lat. Adv. În mod enfatic, bombastic, unflat, declamator: demagogu nu poate vorbi de cît lat. Greoĭ, fără grație, trăgănat: acest țăran vorbește lat.

láțe f. saŭ n. pl. (cp. cu loloațe). Munt. Mițe, flocĭ, păr (lînă ș. a.) care atîrnă din capu omuluĭ, la animale orĭ la stofe: Țiganiĭ nu se tund, ci umblă cu lațe; acest țol are lațe.

laŭ, lăút, a lá v. tr. (lat. lăvare și lávere, láutum, a spăla, it. lavare, fr. laver, pv. sp. pg. lavar. – Laŭ, laĭ, lă; să laŭ, să laĭ, să laĭe; lînd). Spăl pe cap cu apă caldă (cum se obișnuĭește Sîmbăta seara): a la copiiĭ. V. refl. Îmĭ spăl capu cu apă caldă. – În vest a lăĭa, ind. prez. laĭ, laĭ, laĭe, lăĭem, lăĭațĭ, laĭe, part. lăĭat.

1) lă v. tr. V. laŭ.

lă-mă-mámă s. m. fără pl. (imper. d. laŭ, mă laŭ și voc. mamă). Iron. Om fără energie, bleg, tîmpit.

lățésc v. tr. (d. lat saŭ lat. latéscere, a se lăți). Fac lat: a lăți o pastă. Fig. Răspîndesc, împrăștiĭ: a lăți o veste, (și refl.) vestea s’a lățit.

!la¹ (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. Iau, 2 sg. lai, 3 sg. lă, 1 pl. lăm, 2 pl. lați, imperf. 1 lam; conj. prez. 1 sg. să Iau, 3 să laie; imper. 2 sg. afirm. lă; part. lăut

!lat² (lățime) (pop.) s. m., pl. lați (și în: un lat de palmă etc.) corectat(ă)

lat¹ adj. m., pl. lați; f. lată, pl. late

lațe s. f. pl.

!lă-mă-mamă (pop.) s. m. și f., g.-d. art. lui lă-mă-mamă; pl. lă-mă-mamă

lăți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lățesc, 3 sg. lățește, imperf. 1 lățeam; conj. prez. 1 sg. să lățesc, 3 să lățească

!Schimbarea la Față (sărbătoare) s. propriu f. art., g.-d. art. Schimbării la Față

la³ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lau, 2 sg. lai, 3 sg. lă, 1 pl. lăm, imperf. 3 sg. la; conj. prez. 3 să lea/să leie/să laie; imper. 2 sg. lă; ger. lând; part. lăut

lat² (lățime) (pop.) s. n. / s. m., pl. laturi/lați corectat(ă)

lat¹ adj. m., pl. lați; f. lată, pl. late

lațe s. f. pl.

!lă-mă-mamă (pop.) s. m. și f., g.-d. lui lă-mă-mamă; pl. lă-mă-mamă

lăți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lățesc, imperf. 3 sg. lățea; conj. prez. 3 să lățească

Schimbarea la Față (sărbătoare) s. propriu f., g.-d. Schimbării la Față

la vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lau, 2 sg. lai, 3 sg. lă, 1 pl. lăm, imper. 2 sg. la; conj. prez. 3 sg. și pl. lea/leie/laie; imper. 2 sg. lă; ger. lând; part. lăut

lat adj. m., pl. lați; f. sg. lată, pl. late

lat (lățime) s. n., pl. laturi

lat (foaie de pânză) s. m., pl. lați

lațe s. f. pl.

lă-mă-mamă s. m. invar.

lăți vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lățesc, imperf. 3 sg. lățea; conj. prez. 3 sg. și pl. lățească

Schimbarea la Față s. pr. f.

lațe pl.

lau, lai 2, lă 3, lae 3 conj., lam 1 imp.

lă-mă-mamă invar.

Schimbarea-la-față.

LA vb. v. îmbăia, scălda, spăla.

LAT s. v. păduche.

LAT adj., s. 1. adj. larg, mare. (Pălărie cu boruri ~.) 2. s. v. lățime.

LĂȚI vb. 1. v. extinde. 2. v. răspândi. 3. a circula, a se extinde, a se împrăștia, a se întinde, a se propaga, a se răspândi, a se transmite, (înv.) a se rășchira, a se tinde. (Vestea, zvonul se ~ din gură în gură.) 4. a (se) difuza, a (se) duce, a (se) împrăștia, a (se) întinde, a (se) propaga, a (se) răspândi, a (se) transmite, (rar) a (se) vehicula, (înv.) a (se) povesti, a (se) vesti. (Știrea s-a ~ peste tot.)

la vb. v. ÎMBĂIA. SCĂLDA. SPĂLA.

lat s. v. PĂDUCHE.

LAT adj., s. 1. adj. larg, mare. (Pălărie cu boruri ~.) 2. s. lățime. (De un ~ de palmă.)

LĂȚI vb. 1. a (se) extinde, a(se) întinde, a (se) lărgi, a (se) mări. (Și-a ~ stăpînirea peste...) 2. a se extinde, a se întinde, a se propaga, a se răspîndi, (rar) a pălălăi, (pop.) a merge, (înv. și reg.) a pălăi, (înv.) a sări. (Focul s-a ~ și în curtea vecină.) 3. a circula, a se extinde, a se împrăștia, a se întinde, a se propaga, a se răspîndi, a se transmite, (înv.) a se rășchira, a se tinde. (Vestea, zvonul se ~ din gură în gură.) 4. a (se) difuza, a (se) duce, a (se) împrăștia, a (se) întinde, a (se) propaga, a (se) răspîndi, a (se) transmite, (rar) a (se) vehicula, (înv.) a (se) povesti, a (se) vesti. (Știrea s-a ~ peste tot.)

Lat ≠ îngust, strâmt

A (se) lăți ≠ a (se) îngusta

la (lau, lăut), vb. – A spăla. – Mr. lau, lată, lare. Lat. lavāre (Pușcariu 954; REW 4951; DAR), cf. it. lavare, prov., sp., port. lavar, fr. laver. Înv., se pare că ar fi pierdut teren din sec. XVI, în fața der. său a spăla; azi se folosește în regiunea muntoasă din Munt., în Mold. și, în parte, în Trans., unde inf. său sună uneori a lăia. Cf. lături, lăun. Der. lăutoare, s. f. (spălat; spălătorie; Trans., spălător); lăutor, s. n. (înv.); lăutură, s. f. (spălat; baie; apă caldă pentru a spăla); nelăut, adj.; nelăuți, vb. (Trans.). – Der. neol. lavabo(u), s. n., din fr. lavabo; lavoar, s. n., din fr. lavoir; lavabil, adj., din fr. lavable.

lat (lată), adj. – 1. Larg, spațios. – 2. Amplu, întins. – 3. Plan, plat. – 4. (Arg.) Grav, serios (mai ales în expresia e lată „treaba-i serioasă”). – 5. Emfatic, bombastic, umflat. – 6. (Adv.) Ca o piatră, ca o greutate moartă. – 7. (S. n.) Lățime. – 8. (S. n.) Partea plană a unui obiect. – 9. (S. n.) Lățimea sabiei. – 10. (S. m.) Lățimea unei țesături. – 11. (S. m.) Plastron de cămașă, piept. – 12. (S. m., Arg.) Orez. Lat. latus (Pușcariu 964; Candrea-Dens., 955; REW 4935; DAR), cf. it. lato, prov. lat, sp. lado, cu uz subst. (cf. totuși Dante, I, XIII, 13; ali hanno late; v. sard. lata „lățime” (Atzori 212); bearn., lat. „larg”). E sinonim și concurent cu larg. Pentru sensul 11, care se folosește mai ales la pl., Bogrea, Dacor., IV, 826 și DAR pornesc de la germ. Latz „corset, piept”; dar e evident că-i vorba de o aplicare specială a sensului 10, cf. fr. largeur, sp. ancho, ca termeni de croitorie. Pentru semantismul de sub 12, cf. sp. ladilla. Der. lătîi (var. Banat latîńu), adj. (turtit, plat); lătăreț, adj. (turtit, plan; bîlbîit); lătăreț, s. m. (varietate de scrumbie, Scomber pelamys); lătăreață, s. f. (Trans., măsură de un sfert de litru); latiță, s. f. (plantă nedeterminată, cu frunze late); lăteață, s. f. (varietate de șobolani de cîmp, Myoxus glis); lateș, adj. (cu coarne desfăcute); lătăuș, s. m. (nimfa țînțarului, Culex pipiens); lătete, s. n. (Banat, scîndură); lățiș, adv. (oblic, în sensul lățimii); lătîng, adj. (rar, interminabil, fără sfîrșit), cu un suf. neuzual, cf. nătîng; lăți, vb. (a lărgi; a turti, a netezi; refl., a se extinde, a se propaga, a se răspîndi), de la lat, dar cf. lat. latesco (Pușcariu 48; Candrea-Dens., 956); lăție, s. f. (înv., extensiune); lățime, s. f. Cf. latură. În compusele bucălat, codălat, -lat nu este adj. (cf. Spitzer, Dacor., V, 332 și REW 4934), ci suf. -at cu infix expresiv.

lațe s. f. pl. – 1. Plete, chică. – 2. Smoc, moț. – Var. (lo)loațe. Origine necunoscută. Giuglea, Dacor., II, 394 pornea de la var. loațe pe care o considera reprezentantă din germ. Locke „buclă”. DAR se gîndește la un lat. *lacia „petic”, din aceeași rădăcină cu lacerāre. – Der. lățos, adj. (pletos, cu păr lung; Trans. zdrențăros, murdar); loloți, vb. refl. (a face noduri, a se încurca); loloțată, s. f. (varietate de struguri).

LATI- „lat, plat, larg”. ◊ L. latus „întins” > fr. lati-, engl. id. > rom. lati-. □ ~rostru (v. -rostru), adj., (despre păsări) cu ciocul lat.

la, lau, vb. tranz. și refl. – (reg.) 1. A (se) spăla: „Ien trimite-ți cămașa / Că eu mândru ți oi la” (Calendar, 1980: 119). 2. A (se) pieptăna: „Iei pieptinile cu care te lai pe cap” (Bilțiu, 322). – Lat. lavare „a spăla, a curăța” (DEX, MDA).

schimbarea la față – (rel.) Prima sărbătoare de toamnă (6 august); Probaje, Probejanie. „De la sărbătoarea asta începe a pica frunza de fag; frunza și iarba îmbătrânesc” (Bilțiu, 2010: 37). Interdicții: „Nu-i bine a lucra, că dacă lucri, lucru îi așe cum să proboze frunza. Așe să duce lucru, așe să duc tăte cum pică paiu, cum pică frunza” (idem; Sarasău). ♦ Sărbătoare (praznic împărătesc) ce marchează întâmplarea de pe Muntele Tabor unde Iisus, în prezența apostolilor Petru, Iacob și Ioan, a început să strălucească (potrivit teologilor, acest lucru demonstrează originea sa divină).

la, lau, vb. tranz. și refl. – 1. A (se) spăla: „Ien trimite-ți cămașa / Că eu mândru ți oi la” (Calendar 1980: 119). 2. A (se) pieptăna: „Iei pieptinile cu care te lai pe cap” (Bilțiu, 322). – Lat. lavare.

SCHIMBAREA LA FAȚĂ, sărbătoare creștină (6 aug.) ce amintește episodul relatat de Evanghelii, în care Iisus Hristos s-a arătat, pe muntele Tabor, apostolilor Petru, Iacov și Ioan, în strălucirea sa divină, însoțit de Moise și Ilie, personificând legea și profețiile, pe care Iisus a venit să le împlinească. Glasul din Cer le poruncește apostolilor să-L asculte pe Hristos ca pe noul Moise.

a o face lată expr. 1. a comite o eroare; a greși. 2. a petrece, a chefui.