3 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

labirint sn [At: CANTEMIR, HR. 75 / V: (înv) ~rent, lavi~, (îrg) ~berint, laver~[1] / Pl: ~uri, (înv) ~e / E: ngr λαβυρίνθος, lat labyrinthus, fr labyrinthe] 1 Edificiu cu un număr mare de încăperi și galerii în care orientarea și găsirea ieșirii sunt foarte dificile Si: (liv) dedal. 2 (Pex) Construcție complicată prin numărul mare al compartimentărilor și prin dispunerea lor. 3 (Fig) Situație complicată, aparent fără ieșire. 4 (Fig) Problemă cu multe posibilități de rezolvare, derutantă. 5 (Fig) Problemă insolubilă. 6 (Fig) Rețea complicată de căi de comunicație, în care orientarea și deplasarea sunt dificile. 7 Parc plantat cu arbuști și străbătut de alei întortocheate în care te poți ușor rătăci. 8 (Atm) Totalitate a cavităților și a organelor care formează urechea internă. 9 (Teh) Dispozitiv astfel compartimentat, încât să micșoreze viteza unui fluid. 10 Dispozitiv alcătuit dintr-o cameră inelară compartimentată, utilizat pentru etanșare la diferite agregate și instalații. 11 (Min) Instalație alcătuită dintr-un jgheab de lemn, care se folosea la separarea materialelor fine. 12 Capcană pentru pești, formată prin amplasarea de garduri împletite. 13 (Nob) Material foarte dur, incasabil. corectată

  1. În original, unele var. fără accent — LauraGellner

LABIRÍNT, labirinturi, s. n. 1. Construcție cu un mare număr de camere și de galerii, în care orientarea este extrem de dificilă; dedal. ♦ Grup decorativ de arbuști care alcătuiesc alei întortocheate. ♦ Fig. Încurcătură, încâlcitură de drumuri în care te orientezi cu greutate; p. ext. problemă, situație încurcată, fără ieșire. 2. (Tehn.) Dispozitiv format din camere și compartimente foarte înguste, folosit în diverse instalații pentru a lungi parcursul unui fluid și a-i diminua astfel viteza. 3. Totalitatea cavităților (și a organelor) care formează urechea internă. – Din fr. labyrinthe, lat. labyrinthus.

LABIRÍNT, labirinturi, s. n. 1. Construcție cu un mare număr de camere și de galerii, în care orientarea este extrem de dificilă; dedal. ♦ Grup decorativ de arbuști care alcătuiesc alei întortocheate. ♦ Fig. Încurcătură, încâlcitură de drumuri în care te orientezi cu greutate; p. ext. problemă, situație încurcată, fără ieșire. 2. (Tehn.) Dispozitiv format din camere și compartimente foarte înguste, folosit în diverse instalații pentru a lungi parcursul unui fluid și a-i diminua astfel viteza. 3. Totalitatea cavităților (și a organelor) care formează urechea internă. – Din fr. labyrinthe, lat. labyrinthus.

LABIRÍNT, labirinturi, s. n. 1. Construcție cu un număr mare de camere și galerii, dispuse în așa fel, încît nu se poate găsi ieșirea. Mi-ai dăruit, frumoasă doamnă, o călimară de argint Cu două guri întunecate, ca două porți de labirint. TOPÎRCEANU, M. 7. ◊ Fig. M-am rătăcit... în labirintul cărților. GALACTION, O. I 9. Sadi-n frumosul labirint Făcut-a roze să-nflorească. MACEDONSKI, O. I 192. Aș vrea... Să văd, ce eu atîta iubeam odinioară: A codrului tenebră, poetic labirint. EMINESCU, O. I 6. 2. Dispozitiv format din camere foarte strîmte prin care e constrîns să treacă un fluid pentru ca, parcurgînd un drum lung, să-și micșoreze viteza. 3. Partea cea mai profundă a urechii alcătuită din oase și din membrane.

LABIRÍNT s.n. 1. Edificiu cu foarte multe încăperi și galerii (asemănător edificiului mitic construit de către Dedal în Creta), în care orientarea este foarte dificilă. ♦ Grădină ornamentală din benzi înguste de arbuști dispuse într-o înlănțuire care creează posibilitatea de rătăcire. ♦ (Fig.) Lucru încâlcit, încurcat. 2. Dispozitiv folosit în diverse instalații pentru a obliga un fluid să parcurgă un drum lung în scopul de a-i micșora viteza. 3. Parte a urechii interne, formată din cavități sinuoase. [Pl. -turi, -te. / cf. fr. labyrinthe, lat. labyrinthus, gr. labyrinthos].

LABIRÍNT1 s. n. 1. Construcție cu foarte multe încăperi și galerii în care orientarea este dificilă. ◊ grădină ornamentală din benzi înguste de arbuști. 2. Dalaj meandric în unele catedrale din evul mediu, pe care credincioșii trebuiau să-l urmeze ca pe un drum de expiere. 3. Joc de inteligență care cere a găsi ieșirea dintr-o rețea de linii întortocheate. ◊ joc constând dintr-un cub din plastic transparent, din 64 de cămăruțe, la care unii pereți au câte un orificiu ce lasă să treacă o bilă de metal. 4. (fig.) Încurcătură, încâlceală datorată unor dificultăți, unei proceduri. ◊ situație încurcată, fără ieșire. 5. Dispozitiv folosit în diverse instalații pentru a obliga un fluid să parcurgă un drum lung, în scopul de a-i micșora viteza. 6. Parte a urechii interne, formată din cavități sinuoase. (< fr. labyrinthe, lat. labyrinthus)

LABIRÍNT ~uri n. 1) Edificiu constituit dintr-un număr mare de camere, așezate astfel, încât ieșirea poate fi găsită cu mare dificultate. 2) fig. Problemă, situație extrem de încurcată. 3): ~ membranos totalitate a cavităților care formează urechea internă. /<fr. labyrinthe, lat. labyrinthus

labirint n. 1. Mit. edificiu construit în Creta de către Dedal și compus dintr’un număr mare de galerii, din care cu greu se putea ieși; 2. drumuri încrucișate pe unde e anevoie de umblat; 3. fig. mare încurcătură, încâlcirea ițelor unei afaceri; 4. Anat. conduct interior al urechii.

*labirínt n., pl. urĭ și e (lat. labyrinthus, d. vgr. labýrinthos, cuv. de origine egiptenească). Edificiŭ vast și încurcat din care nu maĭ știaĭ cum să ĭeșĭ, cum era odinioară unu în Egipt și altu în Creta. Fig. Lucru care seamănă a labirint, cum îs orașele marĭ, minele cu multe galeriĭ, pădurile imense ș. a. Complicațiune inextricabilă, multiplicitate: labirintu legilor. Anat. Cavitatea sinuoasă din ăuntru urechiĭ. Un fel de cavitate în care pelea formează niște încrețiturĭ foarte complicate care servește peștilor macropozĭ la respirat în aer. Sinuozitățile creĭeruluĭ.

LABIRINT2(O)- elem. „labirint”. (< fr. labyrinth/o/-, cf. lat. labyrinthus, gr. labyrinthos)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

labirínt s. n., pl. labirínturi

labirínt s. n., pl. labirínturi

labirint, -turi (Labirintul din Creta).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LABIRÍNT s. (livr.) dedal.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

labirínt (labirínturi), s. n. – Dedal. – Var. (înv.) lavirint. Fr. labyrinthe, și înainte (sec. XVII) direct din gr. λαβύρινθος (Gáldi 205).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

LABIRINT-, v. LABIRINTO-.~ectomie (v. -ectomie), s. f., excizie chirurgicală a labirintului; ~odonți (v. -odont), s. m. pl., grup de amfibieni fosili din triasic, care se caracterizează prin structura complicată a dinților.

arată toate definițiile

Intrare: labirint (pl. labirinte)
labirint (pl. labirinte) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • labirint
  • labirintul
  • labirintu‑
plural
  • labirinte
  • labirintele
genitiv-dativ singular
  • labirint
  • labirintului
plural
  • labirinte
  • labirintelor
vocativ singular
plural
laverint
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: labirint (pl. labirinturi)
labirint (pl. labirinturi) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • labirint
  • labirintul
  • labirintu‑
plural
  • labirinturi
  • labirinturile
genitiv-dativ singular
  • labirint
  • labirintului
plural
  • labirinturi
  • labirinturilor
vocativ singular
plural
laberint
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
labirent
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: labirint (pref.)
labirint (pref.)
prefix (I7-P)
  • labirint
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)