LABIRINT, labirinturi, s. n. 1. Construcție cu un număr mare de camere și galerii, dispuse în așa fel, încît nu se poate găsi ieșirea. Mi-ai dăruit, frumoasă doamnă, o călimară de argint Cu două guri întunecate, ca două porți de labirint. TOPÎRCEANU, M. 7. ◊ Fig. M-am rătăcit... în labirintul cărților. GALACTION, O. I 9. Sadi-n frumosul labirint Făcut-a roze să-nflorească. MACEDONSKI, O. I 192. Aș vrea... Să văd, ce eu atîta iubeam odinioară: A codrului tenebră, poetic labirint. EMINESCU, O. I 6. 2. Dispozitiv format din camere foarte strîmte prin care e constrîns să treacă un fluid pentru ca, parcurgînd un drum lung, să-și micșoreze viteza. 3. Partea cea mai profundă a urechii alcătuită din oase și din membrane.